AM Press Logo
Muzeul Pietrei

Sorin Oprea: Djokovic, Morrison şi Hawke

 

Sunt convins că numele de Novak Djokovic este cunoscut şi de eschimoşii de la Polul Nord. Scott Morrison şi Alex Hawke sunt necunoscuţi pentru nouăzeci şi nouă la sută de pe această planetă. Se poate afla doar dacă cineva are curiozitatea să dea o căutare pe Google. Atunci ar vedea că este vorba despre Prim-Ministrul Australiei şi Ministrul pentru Imigrări. Istoria va confirma diferenţa de notorietate, când Nole va rămâne în amintirile tuturor, ca numărul unu, în tenis, pentru 7,9 miliarde de locuitori ai Terrei, pe când ceilalţi doi vor figura în arhivele prăfuite ale politicii australiene.

De la bun început, cred că Novak a greşit. Şi nu el, în primul rând, ci echipa de profesionişti pe care o are alături. Ei nu trebuiau să fie de acord cu plecarea, indiferent ce asigurări primiseră de la organizatorii turneului de tenis Australian Open. Djokovic este o vedetă, un star care nu are timp să analizeze politica anti-pandemie promovată de un stat sau altul ori să evalueze riscurile de a nu respecta anumite reguli.

Era clar că prezenţa lui în Australia va fi transformată într-un uriaş subiect de presă, mai ales că politicienii aveau nevoie să arate că legea se aplică tuturor, lucru cu care, de altfel, sunt întru totul de acord. Problema este cum se aplică această lege şi, mai ales, cum este tratată o persoană unică pe această planetă.

O parte din presă l-a atacat sistematic, acuzându-l că fiind nevaccinat, este un exemplu negativ pentru toţi. Cred că toate aceste lucruri au fost intens mediatizate doar pentru că Novak este numărul unu mondial şi o măsură luată împotriva unei astfel de personalităţi reprezintă o avertizare serioasă pentru cei care nu vor să gândească după cum li se dictează.

N-am nici cea mai mică îndoială că situaţia putea fi rezolvată rapid, încă de la sosirea lui Djokovic în Australia. I se putea explica foarte clar că accesul este permis doar vaccinaţilor şi trebuie să se urce în primul avion către casă. Dar, nu a fost aşa. L-au carantinat, au judecat prima contestare a ridicării vizei, după decizia favorabilă un ministru i-a ridicat din nou viza (împotriva unei hotărâri judecătoreşti!) ca, în final, noua contestaţie să fie respinsă şi să se dispună expulzarea. Simplu, nu-i aşa? Da, într-adevăr simplu, să se demonstreze forţa politică a unui stat intransigent, în care aplicarea regulilor anti-pandemie este sacră. Aşa ar fi fost, dacă în lunile trecute, mai multe vedete internaţionale, în special actori, n-ar fi fost privilegiaţi la intrarea în Australia, pentru încălcări ale acestor norme.

Ce m-a întristat cu adevărat au fost interviurile unor „colegi” ai lui Novak. Atât Rafael Nadal, cât şi Stefano Tsitsipas l-au înfierat pe colegul lor, ajungând chiar să spună că nu este posibil ca ei să fie consideraţi idioţi pentru că s-au vaccinat, iar Nole să fie lăsat să facă ce vrea.
Ce demonstrează cazul Djokovic? Că se lucreză intens la interzicerea dreptului de a gândi şi de a te exprima liber. Iar pentru marele Novak, sârbul mândru, susţinut de foarte multă lume, presiunea continuă fiindcă nu va fi lăsat să joace nici la Roland Garros, în Franţa. Acesta este exemplul că îngrădirile vor veni în curând pentru toţi.

În aceasă situaţie, ar trebui să urmăm sloganul folosit la o manifestaţie desfăşurată la Bruges, duminica trecută: „Born to be free”. Într-adevăr, ne-am născut să fim liberi, pentru că lumea aceasta nu aparţine nimănui de aici.

O privire de ansamblu la nivel mondial, arată că nesiguranţa este cuvântul de ordine, care ne domină viaţa. Până când? Doar cei din vârf ştiu. Avem însă o certitudine pe care se poate paria: învingătorul turneului Australian Open din 2022, nu va fi Novak Djokovic.

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!