Ștefan Munteanu: Există pedeapsă și pentru înaltă trădare

Frecvent, Traian Băsescu, pe care foarte puțini îl mai consideră președintele României, din moment ce majoritatea românilor au votat pentru demiterea lui, apare cu Constituția în mână și, cu stilul său hăhăit și încâlcit, o face pe profesorul savant, încercând să explice națiunii, ore în șir, ce taine ascunde un articol sau altul al legii fundamentale, astfel încât să fie de fiecare dată în conformitate cu hoțiile și abuzurile sale, inimaginabile. Constituția îl trimite la Bruxelles, singur printre prim-miniștri, Constituția îi dă dreptul să aibă atribuții de monarh absolut, Constituția îl îndreptățește să pretindă voturi partidului marionetă și pentru progenitura sa mongoloidă spre a reprezenta țara în forul reprezentativ european, Constituția îi dă dreptul să abuzeze de funcție spre a-și cumpăra o casă la un preț de cincizeci de ori mai mic dinb fondul de stat și să joace rolul de capo di tutti capi pentru camarila sa mafiotă. Constituția îi dă voie să taie și să spânzure, să radă un sfert din salariile tuturor lucrătorilor la stat, cu un singur cuvânt, de parcă ar fi slugi pe moșia lui, și tot ea îl apără de consecința celei mai mari hoții din istoria țării, prăduirea flotei naționale, prin suspendarea dosarului său penal, pe motiv de imunitate, de către ciracul său profund îndatorat, cocoțat și menținut în fruntea procuraturii personale, și statului său polițienesc, care, în schimb, îi vânează pe inamicii săi politici ca să înfunde pușcăriile cu ei, în spiritul cel mai evident al autocrațiilor africane și sud-americane.
Toate aceste abuzuri și ilegalități flagrante, sfidătoare, și atîtea altele ce ar putea fi adăugate – dar care, sigur, am convingerea, alături de milioanele de români ce l-au demis deja, vor face obiectul celui mai răsunător rechizitoriu și celei mai așteptate sentințe –, nu au fost suficiente spre a-i determina pe liderii europeni și euroatlantici să se abțină și să nu recurgă la presiuni și imixtiuni spre a-și păstra în chip samavolnic pionul de la București și nici pe a șasea mână a Curții Constituționale, ce a votat cum i s-a dictat sau i s-a numărat. Toate acestea în disprețul celor șapte milioane și jumătate de români ce treceau cu mult de majoritatea legiuită, dar care au fost înșelați la numărătoare în același spirit bandidesc și golănesc propriu Epocii băsiste, cum a intrat în folclor și va rămâne în miturile anacronice, alături de Ciuma lui Caragea și Țara lui Pazvante Chiorul.
Dar poate că poporul, ca și cei care au inițiat suspendarea au greșit când, apelând la Constituția pe care o tot invocă suspendabilul spre a o răstălmăci de fiecare dată, nu au avut în vedere că pe lângă infracțiunile prevăzute de articolul 95, referitoare la puhoiul de încălcări ale Constituției, el se face vinovat și de crima prevăzută de articolul următor, 96, numită înaltă trădare. Altfel spus că, pe lângă articolul ce incriminează încălcarea principiului separației puterilor în stat, adică abuzurile președintelui jucător, există și cel ce pedepsește crima președintelui trădător! Pentru această acuzație definitivă nu mai este nevoie de consultarea poporului, care oricum s-a pronunțat în sensul demiterii lui, ci de votul majorității celor două camere, adică același procentaj care este necesar și pentru modificarea Constituției, urmată de sentința Înaltei Curți de Casație și Justiție, dată până la care este suspendat de drept, oricât s-ar prelungi procesul.
Cât privește faptele, ele sunt limpezi, indubitabile: complotarea alături de grupuri iredentiste interne și externe pentru destrămarea țării!
În ultima vreme, au apărut, pe fondul intensificării acțiunilor antiromânești ale grupărilor extremiste ce pun în discuție status-quo-ul impus de Tratatul de la Trianon și de realitățile istorice, de jertfa și dreptatea poporului român, dovezi incontestabile privind actele criminale de colaborare și de complicitate ale președintelui României cu aceste forțe și grupări dușmănoase, revizioniste. Mai multe publicații au făcut un cutremurător inventar al acestor acțiuni, directe, săvârșite prin impunerea unor acte normative abuzive, intrate în vigoare sau aflate în proiect, ca de pildă înființarea unei universități într-o altă limbă decît cea oficială a statului sau adăugarea alături de cele opt regiuni unei a noua, ce reprezintă o enclavă în cadrul căreia populația română este supusă unui veritabil genocid, sau decorarea cu cel mai înalt ordin al țării a liderului mișcării revizioniste și susținerea lui fățișă pentru a intra în Parlamentul Uniunii Europene. La aceste acțiuni directe, extrem de numeroase și de grave, la înfăptuirea cărora s-a folosit de camarila sa personală din partidul marionetă adus și menținut la guvernare prin manevre dolozive, se adaugă cele indirecte, prin care a urmărit să determine electoratul favorabil organizațiilor și agenților acestora, ce au ca program distrugerea statului român, să-i acorde și lui sufragiile, spre a contracara votul de demitere al cetățenilor români, prin asigurările directe sau sugerate că este de partea cauzei lor. Mai precis spus, a făcut tot ce i-a stat în putință spre a le dovedi că este de aceeași parte a baricadei cu cei care au ca program suprimarea unității și indivizibilității statului, divizarea României. Este vorba de complicitate criminală împotriva intereselor fundamentale ale țării, ce are ca mobil păstrarea puterii personale, împotriva poporului său, hotărârii sale majoritare de a-l înlătura, în mod legal, democratic, de la conducerea statului.
Modalitățile de susținere și desfășurare a unor asemenea acțiuni interesate, ostile României, în formă directă și indirectă, săvârșite cu intenție, în formă continuată, îmbracă în totalitate trăsăturile constitutive ale infracțiunii prevăzute de articolul 96 din Constituția României, înaltă trădare, conform textului din legea fundamentală, coroborat cu articolul 155 cod penal (trădare) , care descrie astfel această crimă supremă împotriva țării și siguranței sale naționale: ”fapta cetățeanului român sau a persoanei fără cetățenie domiciliată pe teritoriul statului român de a intra în legătură cu o organizație sau o putere străină ori cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, prin acțiuni de provocare de război contra țării sau de înlesnire a ocupației militare străine, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină, sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva siguranței statului, se pedepsește cu detențiune pe viață sau cu închisoare de la 15 la 25 de ani și interzicerea unor drepturi”.
Este mai mult decât relevant. Faptele lui Traian Băsescu se potrivesc cu incriminările din Codul Penal de parcă ai zice că le-a săvârșit cu tot dinadinsul, încercând să nu rateze vreuna. Iar inculparea o poate face și un procuror stagiar fără să alerge după probe fiindcă ele sunt publice, mai mult decât notorii, în timp ce încadrarea în litera legii penale este indubitabilă: fapta cetățeanului român de a intra în legătură cu o organizație sau o putere străină sau cu agenți ai acestora, în scopul de a suprima sau știrbi unitatea și indivizibilitatea, suveranitatea sau independența statului, ori de subminare economică sau politică a statului, ori de aservire față de o putere străină sau de ajutare a unei puteri străine pentru desfășurarea unei activități dușmănoase împotriva statului! Lipsește cumva ceva? Câtuși de puțin. Se potrivește cu punct și virgulă.
Este prevăzută, conform legii, și pedeapsa binemeritată, așa cum arată articolul 155, Cod penal, integral reprodus mai sus. Iar articolul 96, din Constituția României, detaliază modul cum trebuie adus la îndeplinire, cum trebuie extirpat, odată pentru totdeauna acest furuncul cancerigen, acest monstru de ticăloșie ce a exasperat, extenuat și distrus țara, iar acum se pregătește să-i dea lovitura de grație împreună cu dușmanii săi jurați. Nu!