Tania Tudorica: Ce înseamnă „ să fii părinte„? Pentru mine e singura formă de nemurire!

tania tudoricaCe înseamnă „a fi părinte„? Eu cred că este o stare interioară în care sentimente diferite dau buluc și te transformă dintr-un tânăr fără de griji definitive într-un om matur, iar asta se petrece dintr-o dată. Timpul se împarte. Există înainte de și după ce ai devenit mamă, iar acest „după„ tinde spre infinit. Îngrijorările, necazurile minore ca și cele ce par de nerezolvat, îți bătătoresc ființa până când începi să semeni în interior cu o talpă de opincă din piele groasă care a devenit în timp subțire ca o coală velină, de atâta purtat. Ai vrea să te odihnești atunci când crezi că totu-i în regulă? Sună telefonul! Mamăăă…. și sari ca atunci când erau mici și te trezeai din somn la gândul că-s dezveliți copiii și până nu verificai că pătura nu e căzută nu mai puteai adormi. Și asta se întâmpla de câteva ori pe noapte. E greu să-ți lași eul între paranteze un timp neprecizat? E greu. E dificil să renunți la plăcerea de a viziona un film, de a citi o carte, la dorința de a te rupe de toate și de a te regăsi pe tine cea care ai fost liberă cândva? E dificil. Toate acestea trebuie să fie asumate dinainte de a hotărî să devii părinte. Ei, copiii, nu te-au obligat să le fii mamă, tu ai ales așa. E necesară disponibilitatea de a te juca prostește, de a te strâmba la comandă, de a învăța cântecele stupide uneori, doar ca să-i antrenezi în jocurile de care au atâta nevoie pentru a învăța amănuntele din care-i făcută țesătura vieții. Uneori îți vine să-i scuturi când vezi cum persistă în greșeli, adesea doar ca să vadă până unde pot să-ntindă pelteaua, alteori îți scapă printre dinți o vorbă mai piperată pe care o regreți… și nu mai ai răbdare. Ei, cu răbdarea asta e un dichis. Eu am trei fete, două născute la tinerețe, iar a treia născută pe la 42 de ani. Când am avut răbdare? Acum, la maturitate, deși ai zice că în timp răbdarea se diminuează. Ei, acum mă întreb și vă întreb: Cine aș fi fost eu dacă n-aș fi mama Luanei, a Monicăi și a Marei? Bunica lui Aaron, că fir-ar să fie nu știu cum făcui, dar sunt cea mai bătrână mamă din școală și cea mai tânără bunică din parc! Ce împlinire dincolo de împliniri aș fi trăit, cum mi-aș fi închis rotund existența? Să fi fost doar o femeie realizată profesional, să fi avut un bărbat care să mă iubească doar pe mine, iubirea noastră ar fi sărăcit și cred că ar fi fost prea puțin. Aveam de oferit un joc fără sfârșit în care eu sunt de bunăvoie doar a patra roată a căruței. Aveam de dăruit bucuria nașterii unor copii bărbatului meu, aveam datoria față de înaintașii mei să nu-i condamn la moarte, eu ultima za dintr-un lanț ce vine din începuturi și căruia i-am adăugat trei zale.„ Greu se mai fac oamenii oameni, greu!„ Ce înseamnă „ să fii părinte„? Pentru mine e singura formă de a viețui aflând despre ce e viața și-i singura formă de nemurire! (Din seria  ”Răspuns unui anonim”, scrise pentru AMPress)