Tania Tudorica : ” Eminescu, filozoful dintâi care a văzut o stea când nu era”

Eminescu e ca prima gură de aer a pruncului, ce se eliberează în ultima răsuflare a celui muribund. Trăiește în noi, înnobilându-ne, poetul care-a fost mai mult decât poet, bărbatul care-a ridicat iubirea pe culmi de neatins, filozoful dintâi care a văzut o stea când nu era, omul care a devenit punte între noi și Dumnezeu, învățându-ne să ne risipim în toate, pentru ca mai apoi, simțind și pipăind părțile să putem deveni întreg. Eminescu- părinte, Eminescu-un cântec, Eminescu- un vers atotcuprinzător, Eminescu… Ce noroc pe noi, ce binecuvântare a neamului nostru să îl avem pe Eminescu! Cred că nici în eternitate nu ne va lăsa singuri, el care a aparținut și aparține eternității! „Cu mâine zilele-ți adaugi,/ Cu ieri viața ta o scazi,/ Având cu toate astea-n față/ De-a pururea ziua de azi./ Priveliștile sclipitoare/ Ca-n repezi șiruri se diștern/ Repause nestrămutate/ Sub raza gândului etern.„ Ce mână dumnezeiască ne-a scris certificatul de naștere, ba chiar și pe acela de moarte… Să ne trăiască-n suflet și dincolo de lume!