AM Press Logo
Muzeul Pietrei

VERDINGKINDER (III) – MILIONARUL CARE NU SE UITĂ ÎN ALTĂ PARTE

 

Răpirea copiilor din familiile de săraci- „Verdingkinder ”, în Elveția este cunoscută oficial ca „adopție în interesul copilului”. Încă din anii 1920 mereu s-a scris, au fost manifeste, au apărut reviste, autobiografii, articole în presă despre suferințele îndurate de copii care munceau în sclavie. Nu era un secret. Dacă cineva ar fi dorit să știe de existența lor, ar fi aflat.

Dar se pare, că societății civile îi este mai ușor să se uite în altă parte, decât să conștientizeze drame care nu afectează la propriu confortul cotidian, sub lozinca „mie nu mi se poate întâmpla”.

Precum se întâmplă în aceste zile în România cu subiectul „Azilelor Groazei”, de care se știa, dar era ascuns ca „gunoiul sub preș”.

Abia în 2011, Basil Rogger a organizat o expoziție în care a prezentat Elveției moderne realitatea trecutului ei sinistru privind exploatarea copiilor. Vizitatorii au început să pună întrebări, conștienți de omniprezența acestui sistem , pentru că aproape orice elvețian știa pe cineva care a fost plasat într-o „familie adoptivă”.

În acest context, Guido Fluri – membru al grupului parlamentar PGFZM pentru măsuri coercitive de bunăstare – care și-a petrecut copilăria într-un centru de plasament, a lansat în Elveția, țara sa natală, inițiativa „Wiedergutmachungsinitiative”, – INIȚIATIVĂ PRIVIND REPARAȚIILE, prin care solicita autorităților elvețiene demararea un proiect de reevaluare a orfelinatelor. Ca răspuns, în 2017, parlamentul elvețian a luat măsuri prin care victimele orfelinatelor au fost compensate, iar istoria abuzurilor asupra copiilor din Elveția a fost revizuită cuprinzător.

În 2019, Fluri a fost primit de Papa Francisc într-o audiență privată pentru a discuta despre abuzurile din Biserica Catolică din Elveția. Papa și-a cerut scuze oficial victimelor abuzului, declarând că făptuitorii ar trebui să fie aduși în fața instanțelor laice. A fost prima dată când liderul spiritual al Bisericii Romano-Catolice a vorbit cu atâta claritate asupra acestei chestiuni. Aceste succese au dus la fondarea Justice Initiative, mișcare căreia i s-au alăturat ONG-uri și victime ale abuzului din 19 țări europene, ce și-au unit forțele pentru a investiga și găsi soluții pentru cei afectați de acest fenomen prezent pe întreg continentul.
2
Organizația Internațională a Muncii a dat publicității un raport în care susține că 152 de milioane de copii cu vârsta între 5 și 17 ani (64 milioane fete și 88 milioane băieți) au fost victime ale exploatării prin muncă, adică aproape 10% din copii din întreaga lume. Peste două treimi din aceștia lucrează la o fermă de familie sau într-o afacere de familie, iar 71% dintre ei lucrează în sectorul agricol.

Frica și rușinea nu cunosc granițe. Din România până în Franța, din nordul îndepărtat al Scandinaviei până în Italia, trecând prin Spania, Elveția, Belgia, Austria și multe alte țări. Realități diferite, alte abuzuri, alți autori, dar mereu aceleași victime: copiii. Adopții forțate, abuzuri sexuale, copii îndepărtați cu forța de familii, victime ale traficului de persoane, copii supuși experimentelor sociale și copii abuzați în cadrul familiei.

Expoziția de fotografie „SHAME – European Stories” inaugurată pe 15 februarie 2021 în stația de metrou Piața Unirii 1 din București, organizată de Justice Initiative aflată sub patronajul Consiliului Europei, a adunat laolaltă zeci de portrete și povești ale celor care au supraviețuit abuzurilor trăite în copilărie.

Lansarea expoziției din București a avut loc în prezența lui Guido Fluri (fondatorul Justice Initiative), devenit din copil de orfelinat, milionar. Dar nu toți au avut șansa lui!
34
În discursul din deschidere, Guido Fluri a mulțumit celor de la Metrorex pentru găzduirea acestei expoziții, care aduce vizibilitate cauzei Justice Initiative în România.

„Zeci de mii de victime ale abuzurilor din toată Europa trăiesc printre noi. Până în prezent, aceste victime suferă din cauza abuzurilor care s-au întâmplat în trecut. În majoritatea țărilor, nu a avut loc o confruntare serioasă cu abuzul. România nu este o excepție. România are șansa de a acționa proactiv. România poate deveni un model de abordare a istoriei și de a aduce dreptate victimelor”, a spus domnul Fluri.

Guido Fluri, milionarul care „nu privește în altă parte”, ca majoritatea dintre noi, este Fondatorul Muzeului din Mümliswil – Elveția, transformând fosta casă de copii, în care și-a petrecut o parte din copilărie, într-un memorial pentru copiii care au fost instituționalizați în trecut.
567
Și care și-a găsit din plin utilitatea în aceste vremuri ale războiului din Ucraina, găzduind refugiați, majoritatea copii și femei, pe care Guido Fluri i-a evacuat din calea ororilor, la bordul unui avion Airbus.
89
Toate aceste acțiuni umanitare sunt umbrite de hidoșenia celor care, „atacați” în „prosperitatea” lor financiară , adusă de „sclavia modernă”, își permit execuții în plină stradă, cum s-a întâmplat, nu cu mulți ani în urmă, cu Igbal Masih, copilul de 12 ani, împușcat de proprietarul unei fabrici de covoare din Pakistan, ale cărui afaceri s-au prăbușit datorită dezvăluirilor lui Igbal.
10
În 2014 Kailash Satyarth, laureat al Premiului Nobel pentru Pace, i-a dedicat premiul lui Igbal Masih, numindu-l Martir, pentru cei peste 3000 de copii pe care i-a salvat concret din sclavie, din fabricile de textile și cărămizi, iar o piața din Santiago de Compostela, Spania, a primit numele Igbal Masih.

Ca o concluzie a celor de mai sus, ar trebui ca noi, Societatea Civilă să începem „să nu ne mai uităm în altă parte”!!!!!!!

Surse: REVISTA LUMEA NR. 6 /2016; ultima – ora.ro; Guido Fluri Stftung (Fundație)

Powered by VA Labs
© 1991- 2024 Agenția de Presă A.M. Press. Toate drepturile rezervate!