Nu glumesc. Acest referéndum era necesar pentru a demonstra că poporul român nu mai are încredere în nimeni și, cu osebire, în politicieni. Dezbrăcarea la piele a românului, jefuirea lui de încredere, s-a produs constant și eficient iar dubla zi de vot, soldată cu cel mai mare absenteism din istorie, asta indică. Politica a jupuit ultima piele de încredere de pe român, lăsându-l scheletic, cu oasele la vedere, sărăcit de ce-i mai rămăsese.

A fost întrebarea prost pusă, bâlbâită sau purta o virgulă între subiect și predicat, ceea ce a insultat alegătorul de pe miriști și a făcut-o pe țața Veta, sensibilă la ortografie ca un conțopist, să refuze rochia din casa mare? Aș! Sunt convins că și la un referendum în care plebea votantă ar fi chemată să răspundă dacă-i de acord să i se mărească leafa, la fel de neinteresată s-ar arăta, uitându-se chiorâș spre urne și spre inițiatori.

Azi inițiatorul – chiar dacă el a înhățat doar subiectul – este, a fost și a rămas Liviu Dragnea. El s-a cocoțat cu discursul pe toate mesele și l-a trâmbițat în toate Agorele naționale. El și doar el, sigur de victorie, a vrut să și-o asume și s-a ales, vorba unui vecin, cu ciuciu, cuvând greu de descifrat, fiindcă pitește în el o întreagă filosofie a replicii populare. Dragnea a pățit ca la contramitingul pesedist din Piața Victoriei, când – vrând să demonstreze că el e mai tare ca Kim Jong Un – a rămas fără masele entuziaste. Pesediștii, plictisiți, au plecat taman când să aprindă lumânarea telefonului, iar la discursul drăgnist rămăseseră să aplaude doar șefii de filiale și peturile plimbate de vânt.

Da, referendumul a fost o victorie meritată a adevărului. Așa stăm. Falimentul politicii e total. Nu doar al partidului numit, cu ușoare derapaje de curaj ale unora, PSDragnea, ci ale tuturor partidelor – și de stânga și de dreapta și de stat drepți în fața șefilor.

Biserica? A luat și ea un avertisment de la enoriași, dar dreptul ei este – chiar dacă are nu doar în fața altarelor păcătoși, ci și înăuntru, destui – să spună ce e de spus în litera învățăturii creștine. Dar românii nu au absentat fiindcă n-ar fi, în imensă majoritate, pentru o familie alcătuită din bărbat, femeie și copii, ci pentru că simțeau înăuntru o capcană. Capcana a fost, ca mereu, întinsă de parșivenia politică, iar parșivul numărul unu a fost identificat ca fiind Liviu Dragnea. El a vrut să fure acest exercițiu electoral pentru alegerile din anul următor și s-a ales cu ce am zis mai sus.

Sigur că, pentru democrație, victoria acestei înfrângeri e dureroasă. Dar trebuia făptuită. Nimic și nimeni, orice clămpănitor politic sau jurnalistic, abil și orator, n-o poate contesta. E mult de reconstruit și resuscitat, fiindcă încrederea și-a dat duhul sau e pe cale să și-l dea, iar smurdurile noastre politice se arată dizgrațioase, bolnavul – la atingere – simțind că este omorât și nu ajutat să se repună pe picioare.
Lucian Avramescu