Giorgiana Radu: Copilul meu, pus la-ncercare acum

 

Copilul meu, nici azi nu am ajuns la tine. Știu, amânările te amărăsc. Nici sâmbătă, nici marți, și nici chiar mâine, nu ne vom reuni așa cum tu sperai.

Te-ai străduit să fii, să pari puternic, dar până când să-năbuși sufletu-ți de copil? Tu-ncerci să pari matur și bun de recrutare, dar uiți că 12 ani ai doar.

Distribuie prietenilor

Vrei să ne-arăți cât ești de tare. Că vrei și poți să ai răbdare. Cu toate astea, știi că te cunosc și plânsul ți-l aud în depărtare.

Îți spun mereu că totul va fi bine. Vom trece peste-aceste încercări. Dar, uneori, nici eu nu mă mai cred.

Firesc ar fi să te îmbărbătez. Să-ți spun despre războaie câștigate. Despre soldații vii ce-au izbutit din moarte. Dar cioburile a ceea ce-am fost ieri, nu vor să se adune din nou toate.

„Nimic nu va mai fi ca înainte”. Te-ascult și repede te contrazic. Doar Dumnezeu știe ce va fi mâine, iar tu să nu-ncetezi să speri, măcar un pic.

Oricât de dificilă este lupta, noi vom sta drepți, în linia întâi. Și-atunci când fi-vom lângă tine, promit, vom îmbrăca armura de oțel.

Copilul meu, pus la-ncercare acum. Fii, te rog, răbdător și bun. Și-oricât de cenușiu ți se arată totul, nu-ți pierde-ncrederea în Dumnezeu!