Giorgiana Radu: La început a fost duminică – Un eveniment cu ștaif

Ca o amintire, ca o primenire, primăvara poate fi în orice anotimp. Ea arde uscăciunile trecutului, vindecă rănile prezentului și dă naștere zilei de mâine. Reavănul sufletesc ajută speranța să nu sucombe. Cele dintâi mărțișoare se preschimbă în nestemate veritabile, menite să readucă la viață inimi care-au uitat să mai bată, lăsate fiind într-o nedreaptă hibernare. Primăvara, da, primăvara din orice anotimp descătușează iubiri. Le dă dreptul la libertate. La ardere pe rugul propriei ființe. Iubirea este autoflagelul perfect al omului, fără a fi considerat crimă. Când totul se face cenușă, vine primăvara.

La ei în fiecare zi era anotimpul renașterii. Florile nu se uscau nicicând, pomii rămâneau permanent înfloriți, iar gerul le îngheța doar fricile. Uneori, peste lumina de miere a verii se desenau nori cenușii veniți de neunde și alungați cu repeziciune de evantaiele sorții. Erau o familie, un cuplu, care căpătase „vechime”, și cum exista și un copil, înnorările erau inevitabile. Au știut să le gestioneze însă. În timp, Leul a învățat să-și tempereze supremația, iar Berbecul să-și ascundă coarnele. Acestea fiind aplicate, biruia dragostea, care nu doar că nu se disipează la prima adiere de vânt, ci devine mai solidă, mai matură, condimentată din abundență cu mirodeniile afrodisiace ale unei căsnicii.

Laura creștea, Aurelia își terminase facultatea, luase licența, așa încât au început să petreacă mai mult timp la Valea cu Sângeri. Laur își desfășura activitatea foarte bine de acolo. Mergeau frecvent în București pentru diverse întâlniri și evenimente.

Distribuie prietenilor

În general, Laur și Aurelia erau percepuți ca o familie, se vedea de la distanță că nu era vorba de o aventură pasageră, însă au existat și situații în care ea a simțit săgețile ascuțite, pline de venin ale unor femei. O familie, oameni de afaceri la vârf în societate, organizase o serată culturală, dedicată unui mare scriitor clasic. Participa lume bună, din toate domeniile. Fusese invitat și Laur, întrucât era un scriitor pe care dacă-l aveai în preajmă, dădea bine în ochii criticilor din branșă. Însă nu era cazul acestor oameni de afaceri. Nu-l invitaseră din snobism, ci chiar îl prețuiau cu adevărat pe Laur, prețuiau arta și cultura lui.

A fost o seară specială, cu muzică bună, recitaluri ale unor actori talentați, cu notorietate. Bun gust, rafinament intelectual și al ținutelor. Mâncare preparată de chefi deținători de stele Michelin, meniuri sofisticate, menite să răsfețe și cele mai pretențioase papile gustative ale invitaților. Aurelia se simțise excepțional în acea seară. De regulă nu-i prea plăceau evenimentele pompoase, din acea lume. I se păreau false, reci, organizate mai mult din capriciu, pentru etalare, și prea puțin pentru bucuria de a fi împreună. Se desfășurau cu o rigurozitate militărească, lipsită de căldură, de reală bucurie. Fastul era la înălțime, dar latura umană cam lipsea. Numai că Laur avea obiceiul să spargă zidul acela impenetrabil al chipurilor înghețate și destindea atmosfera.

Seara aceasta fusese altcum, din toate punctele de vedere. Se simțise bine, mândră de bărbatul ei, se simțise bine cu ea, în ținuta pe care alesese s-o poarte. I se întâmplase să mai dea greș uneori în privința hainelor, dar în acea seară simțea că totul o avantajează. Siluetă, coafură, pantofii stiletto de un galben pal, discret, salopeta neagră, într-un v generos pe spate, în limita decenței, care-i punea în valoare trupul. Apoi, evenimentul în sine decursese absolut special.

La plecare, când totul se încheie cu pupături și mulțumiri, doamna care organizase evenimentul îi zise Aureliei că-i pare rău dacă s-a plictisit. Nu era prima dată când se întâlneau, dar acum găsise momentul prielnic. Simțise nevoia să-și descarce muniția frustrării pe ea, pe Aurelia, pentru toate femeile tinere, de care-l desprinsese pe soțul său.

Sigur că totul fusese spus cu bunăvoință și zâmbet larg, ca un compliment, așa cum doar femeile trecute prin viață știu să jignească. Doar că Aurelia, deși luată pe nepregătite, i-a susținut jocul și i-a expus plăcerea de a se găsi în acea seară acolo, ceea ce era și adevărat.

Cu excepția acelui episod, Aurelia a fost bine primită de doamnele mai mature. Își dădeau seama de forța și sinceritatea relației dintre ea și Laur. O vedeau ca pe o femeie care-și iubește și respectă partenerul, nu ca pe o tânără cu interese ascunse. La rândul ei, Aurelia se simțea bine în preajma lor. Mult mai bine decât în preajma celor de vârsta ei. Aduna de la fiecare cuvinte, gesturi, lucruri bune de știut care-i prindeau bine mai târziu. Le asculta cu atenție poveștile. Le împărtășea opiniile. Îi plăcea schimbul acesta de experiență, al lumii educate.

Dar și mai mult îi plăcea să stea la pieptul bărbatului ei. Acolo se simțea cel mai bine. Nimic și nimeni nu-i putea face niciun rău. În brațele acelea se simțea la adăpostul iubirii necondiționate.

(va urma)