Peste 650.000 de persoane din România beneficiază în prezent de coasigurare gratuită, însă de la 1 august 2025 acest mecanism va fi modificat, introducând o contribuție anuală obligatorie pentru cei care doresc să-și coasigure soțul, soția sau părinții fără venituri. Noua reglementare face parte dintr-un efort guvernamental de echilibrare a sistemului sanitar, în contextul unui dezechilibru major între numărul contribuabililor și al beneficiarilor asigurării de sănătate.

Contribuția anuală și modalitatea de plată

De la 1 august 2025, persoanele care vor să-și coasigure rudele fără venituri vor trebui să achite o taxă anuală calculată ca 10% din valoarea a șase salarii minime brute pe economie. Pentru anul 2025, această sumă se ridică la 2.430 de lei. Plata se va face în două tranșe: 25% la momentul depunerii declarației și restul până la data de 25 mai a anului următor.

Contextul actual al sistemului de coasigurare

La finalul anului 2024, în România erau înregistrați 650.431 de coasigurați, conform datelor Casei Naționale de Asigurări de Sănătate (CNAS). În aceeași perioadă, aproximativ 6,3 milioane de persoane contribuiau activ la sistemul de asigurări sociale de sănătate (CASS), prin plata contribuțiilor aferente salariilor și altor venituri impozabile. Totodată, 10,3 milioane de persoane erau scutite de la plata acestei contribuții, evidențiind un dezechilibru între plătitori și beneficiari, situație ce a determinat necesitatea reformei, potrivit surselor citate de Avocat.net.

Ce înseamnă coasigurarea și ce servicii acoperă

În prezent, coasigurarea permite soților, soțiilor și părinților fără venituri să beneficieze de asigurare de sănătate fără a plăti contribuții directe. Aceștia au acces la aceleași servicii medicale ca și asigurații activi, incluzând:

• Servicii de medicină primară oferite de medicul de familie;
• Consultații și tratamente medicale de specialitate, atât în ambulatoriu, cât și în spital;
• Investigații paraclinice și analize medicale;
• Medicamente compensate și dispozitive medicale;
• Îngrijiri medicale și paliative la domiciliu;
• Servicii de recuperare medicală, medicină fizică și reabilitare;
• Concedii medicale și indemnizații conform legislației în vigoare;
• Asistență medicală în situații de urgență;
• Monitorizarea sarcinii și a sănătății genito-mamare;
• Planificare familială și depistarea bolilor cu potențial epidemic.

Procedura și impactul noilor reglementări

În prezent, pentru a beneficia de coasigurare, asigurații depun declarații și documente la angajator, care se ocupă de formalitățile necesare către casa de sănătate. Noile prevederi, care intră în vigoare de la 1 august 2025, schimbă această practică. Coasigurații actuali își vor păstra statutul până pe 1 septembrie 2025, însă pentru menținerea asigurării după această dată vor trebui să achite contribuția anuală prevăzută.

Modificările vor afecta în mod direct angajații care au în prezent persoane coasigurate, aceștia fiind nevoiți să se adapteze noilor proceduri și să își asume responsabilitatea plății contribuțiilor. În schimb, angajatorii nu vor mai avea nicio implicare în procesul de coasigurare, însă pot contribui la informarea angajaților privind noile obligații legale.

Opțiuni pentru persoanele fără venituri

Persoanele care nu realizează venituri din muncă, pensii sau alte surse impozabile pot opta pentru asigurarea prin plata voluntară a CASS. Acest lucru presupune depunerea Declarației unice (formular D212) la Agenția Națională de Administrare Fiscală (ANAF). Calitatea de asigurat se menține timp de 12 luni, începând cu data depunerii declarației, iar baza de calcul a contribuției este echivalentul a șase salarii minime brute pe țară, conform nivelului în vigoare la momentul depunerii.

Alte modificări privind scutirile de la plata CASS

Pe lângă schimbările legate de coasigurare, reforma guvernamentală prevede și impunerea unei taxe de 10% pentru anumite categorii de indemnizații până acum scutite, cum ar fi:

• Indemnizațiile de creștere a copilului;
• Indemnizațiile de acomodare;
• Indemnizațiile de șomaj;
• Venitul minim de incluziune.

Aceste măsuri fac parte din strategia guvernamentală de a crește numărul contribuabililor activi în sistemul de asigurări sociale de sănătate, consolidând astfel sustenabilitatea financiară a acestuia.