În contextul majorării taxelor pentru a suplimenta veniturile statului, munca la negru rămâne o realitate persistentă și dificil de combătut în România. Numeroși profesioniști din diverse domenii, precum instalatori, zugravi, mecanici auto sau profesori, desfășoară activități fără a emite chitanțe sau a declara veniturile, ceea ce generează pierderi semnificative la bugetul public.

Munca la negru, o problemă răspândită în diverse sectoare

Munca nedeclarată și serviciile nefiscalizate sunt o componentă obișnuită a economiei românești. Având în vedere că impozitarea muncii este printre cele mai ridicate din Europa, iar nivelul de trai este redus, mulți meseriași aleg să activeze în afara cadrului legal pentru a-și asigura supraviețuirea. În mod oficial, pentru ca un angajat să rămână cu un salariu net de 1.000 de lei, acesta trebuie să încaseze 1.763 de lei brut, ceea ce înseamnă că aproape jumătate din câștiguri sunt direcționate către stat.

Deși acest lucru afectează drepturile angajatului la pensie sau asigurări de sănătate, mulți preferă să evite plata contribuțiilor și impozitelor. Practic, există domenii în care munca la negru este frecventă, mai ales în sectorul prestărilor de servicii.

Raluca Pârvu, business manager în cadrul companiei de consultanță în resurse umane BPI România, afirmă: „Munca nedeclarată este un fenomen complex, despre care statul român nu comunică regulat. De aici înțelegem că acceptă și tolerează sistemul. Din diverse date și rapoarte, înțelegem că în România economia informală, inclusiv munca la negru, a reprezentat în 2023 în mod optimist 13% din PIB și, pesimist, circa 29% din PIB, cel mai ridicat nivel din Uniunea Europeană. Munca la negru sau la gri, o formulă în care se fiscalizează parțial, de exemplu pe salariul minim pe economie, rămâne o realitate vizibilă în piața muncii și se consideră în general că reprezintă între 50 și 60% din economia informală a României“.

Sectorii în care munca nefiscalizată este predominantă

Munca la negru este întâlnită în special în domeniile prestărilor de servicii – cum ar fi îngrijirea personală, înfrumusețarea sau meditațiile – dar și în agricultură, construcții, HoReCa, precum și în mediul antreprenorial.

„În general, este vorba de muncă slab calificată, unde salariatul nu are altă opțiune sau în servicii, atunci când persoana își vinde propriile prestații. Companiile mari, românești sau străine, sunt mult mai vizibile și nu mai pot justifica un asemenea sistem, decât dacă se bucură cumva de complicități printre autoritățile de control. ITM publică periodic rapoarte de control care arată și ponderea muncii la negru, dar se efectuează mult prea puține controale comparativ cu ponderea acestui fenomen în economie“, explică Raluca Pârvu.

Estimări privind numărul persoanelor care muncesc la negru

Conform estimărilor AmCham din 2023, aproximativ 1,4 milioane de persoane desfășurau activități nedeclarate, reprezentând circa 25% din totalul angajaților cu normă întreagă, care sunt în număr de 5,1 milioane. Rata ocupării a stagnat în 2023 la aproximativ 63%, cu o tendință ușor descendentă preconizată pentru 2024-2025.

Numărul angajaților cu două contracte a crescut semnificativ, depășind un milion în 2025, ceea ce indică o flexibilizare informală a pieței muncii, potrivit Sorinei Faier, managing partner al companiei de recrutare Elite Searchers.

„Economiști precum Ionuț Dumitru indicau un număr mai mare, de 1,9–2 milioane de persoane care activează la negru, în special în comerț, industria prelucrătoare, construcții și agricultură. Un studiu BNS din aprilie 2025 estima că prin integrarea în legalitate a acestor lucrători nedeclarați, numărul de salariați ar putea crește cu 30%, ajungând la peste 7,4 milioane persoane, iar bugetul ar câștiga 18,7 miliarde lei anual“, a detaliat ea pentru ZF.

Impactul financiar al muncii la negru asupra statului

Statul român pierde, pentru fiecare salariu de 1.000 de lei plătit „la negru“, în jur de 700 de lei lunar, o sumă care afectează bugetele pentru asigurări sociale și pensii. Astfel, pierderile anuale pentru o singură persoană sunt estimate la aproximativ 9.000 de lei.

Raluca Pârvu subliniază: „Pe termen scurt, sunt evidente pierderile directe – pe acestea le înțelegem cu ușurință. Dacă angajații lucrează fără forme legale, statul nu colectează nici impozitul pe venit, nici contribuțiile sociale, iar angajatorul evită contribuția la asigurări de muncă. Folosind exemplul de 1.000 lei salariu în mână, adică un brut de 1.763 lei, calculul total este de 762 lei sarcină fiscală pierdută lunar pentru fiecare persoană, adică peste 9.000 lei anual“.

Deși angajatul primește o sumă mai mare „în mână“, lipsa unui contract legal îl privează de asigurare medicală, contribuții la pensie și protecția socială pentru șomaj.

Meseriile cele mai expuse muncii la negru

Potrivit studiilor, cele mai vulnerabile categorii profesionale în ceea ce privește munca la negru sau la gri sunt:

• Muncitori necalificați în construcții
• Muncitori necalificați în agricultură
• Lucrători sezonieri
• Personal HoReCa (ospătari, bucătari)
• Îngrijitori sau bone
• Angajați în domeniul îngrijirii și înfrumusețării
• Cadre din industria meditațiilor