Lucian Avramescu: Dumnezeu, lăsat singur în cer
Dumnezeu s-a instalat departe, foarte departe
Așa cum, mic fiind, nu ajungeam sus, în bibliotecă,
La o râvnită carte
Azi nu mă mai pot cocoța pe amețitoarele scări
Să caut cuibarul găinilor care fac ouă în nori
Continui dialogurile cu îngerul, de jos,
Îngerul sunt eu uneori
Alteori e decât mine mult mai frumos
Și-mi vorbește cu cuvintele de parcă le-ar spune invers, pe dos
Îngere, zic, ce se mai aude pe la capătul de curcubeu,
Unde tu te sui
Și unde nu ajung eu?
Cu aripile mele
De cuvinte
Zbor de parcă aș avea în ele piroane
Și metalice ținte
Cel de Sus e tot mai sus
Sau a ajuns și el,
Plictisit de toate răsăriturile,
La apus?
Spune-mi, îngere, dacă nu cumva tu ești Lucifer,
Preferatul între sfetnicii cerești
Și ca atâția, l-ai lăsat și tu pe Dumnezeu stingher,
Să îmbătrânească singur în cer?
18 mai 2019, Sângeru
Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]





