Trei protestatari ai grupului Just Stop Oil au fost achitați în urma unui protest la Stonehenge, în timpul căruia au pulverizat pudră portocalie pe monumentul preistoric.

Rajan Naidu, în vârstă de 74 de ani, Niamh Lynch, 23 de ani, și Luke Watson, 36 de ani, au vizat Stonehenge cu o zi înainte de solstițiul de vară de anul trecut.

Organizația Just Stop Oil a declarat că acțiunea a atras mai multă atenție la nivel global decât oricare alt protest al său. Cei trei au susținut că protestul lor pașnic a fost justificat de atenția pe care a generat-o asupra urgenței climatice.

În fața tribunalului din Salisbury s-a arătat că protestatarii au folosit dispozitive cu aer comprimat pentru a pulveriza pudra pe pietrele din Wiltshire. Costul îndepărtării substanței a fost de 620 de lire sterline, iar monumentul nu a suferit daune permanente.

Cei trei au fost acuzați, printre altele, de tulburarea liniștii publice, o infracțiune care prevede o pedeapsă maximă de 10 ani de închisoare. Legea a fost intens criticată, fiind considerată un atac la adresa dreptului la protest.

În timpul rezumării cazului, judecătorul Dugdale a explicat că, pentru a-i găsi vinovați pe cei trei, juriul ar fi trebuit să fie convins că o condamnare ar reprezenta o ingerință proporțională în drepturile lor la libertatea de exprimare și de protest.

Acesta a declarat:

„Dacă indivizii nu sunt de acord cu ceea ce face guvernul nostru în anumite privințe, au dreptul să protesteze. Pentru ca oricare dintre inculpați să fie condamnat, trebuie să fiți siguri nu doar că au comis elementele constitutive ale infracțiunii, ci și că o condamnare… ar fi o ingerință proporțională în drepturile lor umane de a-și exprima opiniile și de a protesta împotriva inacțiunii guvernului”.

Acuzarea a argumentat că protestul nu trebuia să aibă loc la Stonehenge, susținând că monumentul nu are nicio legătură cu urgența climatică.

Naidu, care se descrie drept un militant pentru drepturile omului, justiție socială și pace, Lynch, studentă la ecologie la Universitatea din Exeter, și Watson, tâmplar, au negat acuzațiile de deteriorare a unui monument antic protejat și de tulburare a liniștii publice.

Cazul a fost urmărit cu mare interes de alți protestatari și avocați, în special în ceea ce privește utilizarea legislației privind tulburarea liniștii publice.

Vorbind în fața instanței, Naidu a declarat:

„Este o legislație extrem de represivă, este retrogradă, ne întoarcem la vremurile sufragetelor, când femeile erau tratate îngrozitor, având drepturile omului încălcate. Ne întoarcem la acele vremuri”.

Toți trei au afirmat că sunt mândri de acțiunea lor și unii de alții. Naidu a adăugat:

„Mă simt privilegiat să fiu alături de astfel de oameni. Sunt persoane de o mare integritate. Sunt foarte mândru să fac parte din asta și mă simt binecuvântat”.

Mulțumind juriului, judecătorul a spus că a fost un caz important, centrat pe problemele libertății de exprimare și ale dreptului la protest.

El a afirmat:

„Aceasta a fost o decizie importantă pentru problemele legate de dreptul la protest, dreptul la libertatea de exprimare în comparație cu dreptul unui sit din patrimoniul mondial de a nu fi deranjat de public. Este o chestiune dificil de evaluat”.

Judecătorul a menționat că, de secole, juriilor li s-a cerut să decidă asupra acuzațiilor de infracțiuni grave în comunitățile lor. „Oamenii din comunitate, aleși la întâmplare, ar trebui să decidă dacă cineva a comis sau nu acea infracțiune. Sunteți 12, fiecare dintre voi aduce ceva complet diferit în procesul decizional, astfel încât avem o bună secțiune transversală a societății”.

Juriul a dorit să semnaleze acțiunile „curajoase și altruiste” ale unui angajat al sitului, Man Chu Zah, care a încercat să intervină în timpul protestului. Judecătorul a declarat că îl va recomanda pe angajat pentru o distincție din partea înaltului șerif.

Francesca Cociani, avocata apărării de la firma Hodge Jones & Allen, care i-a reprezentat pe protestatari, a declarat: „Clienții mei sunt incredibil de ușurați de verdictul de astăzi, care i-a exonerat de orice vină. Acuzația de tulburare a liniștii publice în acest caz, care susținea că protestul lor ar fi putut cauza suferință gravă, neplăceri sau inconveniente publicului, a fost complet inadecvată și, în opinia noastră, nu ar fi trebuit niciodată adusă, reprezentând un afront la adresa dreptului lor de a protesta. Este o ușurare că juriul a decis să susțină dreptul la protest pașnic. Este un drept care a fost de mult timp și ar trebui să rămână un pilon esențial al societății noastre democratice, dar vedem în mod repetat că acest drept este erodat”.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]