Procurorul Parisului, Laure Beccuau, a declarat că spargerea de la Muzeul Luvru, cu o pradă estimată la peste 100 de milioane de dolari, nu a fost opera unei rețele de crimă organizată, ci a unor hoți locali din nordul capitalei. „Nu vorbim despre criminalitate cotidiană, dar nici despre grupări sofisticate. Este o infracțiune clasică, nu una organizată la nivel înalt”, a precizat Beccuau pentru postul franceinfo, conform Reuters.

Indivizii suspectați provin din Saint-Denis, una dintre cele mai sărace suburbii ale Parisului. Modul lor de operare, descris în presa franceză, indică un nivel de amatorism: în timpul fugii, au pierdut cea mai valoroasă piesă, coroana împărătesei Eugénie, au abandonat la fața locului unelte și haine și nu au incendiat camionul folosit, o practică frecventă în rândul bandelor profesioniste.

Fapta a avut loc în dimineața zilei de duminică, 19 octombrie, și a durat sub șapte minute. Doi bărbați au folosit o platformă de ridicare pentru a ajunge la etajul al doilea al muzeului, au spart un geam și au tăiat vitrinele cu polizoare unghiulare. Au sustras opt bijuterii din perioada napoleoniană și au fugit pe scutere conduse de complici. Deși patru persoane au fost arestate, obiectele furate nu au fost găsite.

Laurence des Cars, directoarea muzeului, a admis în fața Senatului francez existența unor breșe grave de securitate, afirmând că „Luvrul a eșuat în a proteja corespunzător” piesele regale. O anchetă internă a scos la iveală că singura cameră video care filma balconul utilizat de hoți era montată incorect, iar o treime din sălile aripii Denon nu dispuneau de supraveghere video. Des Cars a pus aceste probleme pe seama reducerilor bugetare și a lipsei de personal, promițând o reformă a sistemului de securitate.

Contextul acestor deficiențe de securitate aduce în discuție o problemă matematică veche de 50 de ani, cunoscută ca „problema muzeului” sau „problema galeriei de artă”, relatată de BBC. Formulată în 1973, aceasta caută să determine numărul minim de camere de supraveghere de 360 de grade necesare pentru a monitoriza integral un spațiu expozițional.

Principiul de bază este că planul muzeului este considerat un poligon, iar camerele, deși fixe, pot vedea în toate direcțiile. Scopul este ca fiecare punct din interior să fie vizibil de cel puțin o cameră. În timp ce pentru forme simple, precum un hexagon sau o formă de „L”, o singură cameră poate fi suficientă, pentru spații complexe, soluția este mai puțin intuitivă.

Matematicianul Václav Chvátal a formulat în anii ’70 soluția generală, demonstrată ulterior de profesorul american Steve Fisk: „Numărul minim de camere necesare este egal cu numărul de colțuri al muzeului împărțit la trei”. Dacă rezultatul nu este un număr întreg, acesta se rotunjește în jos. Astfel, o sală cu 15 colțuri ar necesita cel mult cinci camere.

Metoda din spatele teoremei, numită triangulare și colorare în trei culori, implică divizarea spațiului în triunghiuri și plasarea camerelor în puncte strategice pentru a asigura acoperire totală cu un număr minim de dispozitive.

Pentru un muzeu ca Luvrul, cu numeroase săli dreptunghiulare, soluția este adesea simplă: o singură cameră poate acoperi o încăpere. Însă directoarea a recunoscut și vulnerabilitatea perimetrului exterior: „Nu am detectat la timp sosirea hoților. Slăbiciunea sistemului nostru de protecție externă este bine cunoscută”. Pentru astfel de situații, matematica oferă „problema fortăreței”, care calculează pozițiile optime pentru supravegherea zidurilor exterioare.

Profesorul de matematică aplicată Alain Fréchet de la Sorbona subliniază importanța acoperirii complete: „Fiecare cameră neacoperită reprezintă un unghi mort. Într-un muzeu precum Luvrul, un singur unghi mort poate valora 100 de milioane de dolari.”

Ca urmare a jafului, Ministerul francez al Culturii a inițiat un plan național de reevaluare a securității în marile muzee. Pe termen lung, soluția ar putea veni din aplicarea algoritmilor inspirați de „problema galeriei de artă”, deja utilizați de unele instituții pentru a optimiza poziționarea camerelor de supraveghere.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]