Nu sunt bolnav doar eu, bolnavă tu,
Nici doar vecinii noștri buni, de scară
Boala cu toate carantinele din lume
Ajuns-a grea, urâtă, planetară

Nu știu copacii, din pădure, dacă
Nu au și ei covid sau altceva
Și piatra care a deprins să tacă
Atunci când cu barosul dăm în ea

Trăim o nesfârșită pandemie
Nu mai încape boala în cuvânt
E-o secetă de nume, limbi diverse
Îi spun la fel, pe-acest divers pământ

Nicicând n-a fost mai mută suferința
Mut cu desăvârșire sunt și eu
Și mă întreb, în gând, firește, dacă
N-o fi bolnav în cer chiar Dumnezeu

18 noiembrie 2020, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]