Nu te plânge de trădare, i-a spus un duhovnic,

Tânărului trist, care-năuntru-i plângea,

Cel mai trist e când nu ai pe nimeni, pe nimeni

Care să te poată trăda.

Iată, păsările călătoare revin

Poate  una din ele în copacul tău va încuiba

Nu fii trist copacule tânăr, ai viața înainte

Despre trădare mai ai  încă ce învăța.

Vine aprilie, ca un scurt cântec de dragoste

Apoi alte luni la geamul tău vor cânta

Învață să ieși dintre pereții odăii

În care trădarea s-a cuibărit

Și dacă nu ieși, cancerul ei va cuprinde cu totul inima ta.

17 martie 2016, București

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]