Eram ca-ntr-un salon venețian
Înconjurați de sălcii, râu și lună plină
Iar cerul întru totul generos
Ne învelea în blânda lui lumină

Eu fascinat priveam cum te dezbraci
Purtai mulți nasturi și chiar jartieră
Cu gesturi mici, femeia-n vremea aia,
Nu renunțase la butonieră

Nerăbdătoare să te-arunci în râu
Sublimă vidră căutându-și hrană
Iar eu flămând la rându-mi așteptam
Pe mal, sălbăticiunea fără blană

Anticipam la poli un lung dezgheț
Aveai în treaba asta multă școală
Și nimeni n-a aflat cum a-nceput
Azi încălzirea ce-o numim globală

E-o-nchipuire, poate-o amintire
Pe care nu am spus-o nimănui
Ce am făcut cu ea? Pe locul liber
Am pus-o între altele în cui

16 octombrie 2021, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]