Mâna ta dusă la ochi, patrie,
Oare ce ascunde dacă nu plâns?
Să râzi tu, nevoită să-ți acoperi cu palma
Ochii tăi verzi de căprui și de albastri ca
Nepătrunsul cer?
De ce îți acoperi adesea ochii, patria mea?
Ți-e jenă de ceva,
Te simți rușinată de făptuirile tale
Sau de neputințe?

Copacii luminează zorii
E frig pe dealuri
Și păsările migratoare nu s-au întors
Unii spun că vremea întoarcerii
Nu va mai veni
Iar migratorii duși sunt pentru totdeauna

Nedesțelenit rămâne pământul strămoșilor mei
De ce-ți duci palma la ochi, patrie?
Lucian Avramescu, 13 martie 2017, Sângeru

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]