Azi e ultima mea zi din clasele primare. I-am dedicat învățătoarei mele această poezie, pentru că o iubesc nespus, și-mbrățișarea ei caldă n-o pot împinge-n urmă. Eu vreau să știe că orice aș face și oriunde m-aș duce, nu o voi uita.

La revedere, doamnă-nvățătoare

la revedere, vă iubesc nespus

m-ați luat de mână mică, foarte mică,

azi mi se pare c-am ajuns chiar sus.

E-o zi de despărțire, astăzi, tristă

chiar dacă nu ne-am rupt definitiv

așa cum de uzură foarte lungă

se rupe la păpuși al rochiei tiv.

În fiecare dimineață, doamnă,

mi-ați programat un zâmbet permanent

cu fixativul florilor din toamnă

ați modelat copiii-n mod decent.

Această rană nu-mi va trece, sigur,

cu super glue noi ne-am lipit profund,

mi-ați fost de la-nceput de bun augur,

dar în ce lume mâine mă scufund?

La revedere mult iubită doamnă,

n-o să vă uit orice s-ar întâmpla,

în orice zi de iarnă, vară ,toamnă,

văzându-vă, mereu mă voi pleca!
Ana Luciana Avramescu, elevă la Școala Sângeru (a IV-a spre a V-a)

(text publicat pe femeide10.ro)

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]