Sindromul piciorului diabetic reprezintă o complicație severă a diabetului zaharat, caracterizată prin apariția leziunilor la nivelul tălpilor, în special în zonele supuse presiunii. Această afecțiune este periculoasă întrucât, în stadiile incipiente, pacienții nu resimt durere sau disconfort, iar rănile pot trece neobservate. Netratate corespunzător, acestea pot evolua spre infecții grave și, în cele din urmă, pot determina amputarea membrului afectat.

O afecțiune tăcută cu riscuri majore

Hiperglicemia cronică specifică diabetului are un impact direct asupra nervilor și vaselor de sânge, diminuând circulația sanguină la nivelul picioarelor. Neuropatia diabetică provoacă pierderea sensibilității, iar ischemia reduce fluxul sanguin periferic, crescând riscul de apariție a ulcerelor. Astfel, pacienții pot dezvolta leziuni fără să fie conștienți de acestea.

„Diabetul este o boală parșivă, nu doare, nu curge sânge, nu se întâmplă absolut nimic, dar pe interior distruge absolut orice organ. Nu există organ care să nu fie afectat de hiperglicemie și unul dintre cele mai afectate organe este piciorul. Din punctul de vedere al rănilor de la picior, pacientul cu diabet este un pacient cu nevoi speciale și care are nevoie de ajutor. Un pacient cu diabet are cu 25% un risc mai mare să facă ulcere”, explică specialiștii.

Factorii care agravează afecțiunea

Microangiopatia diabetică afectează capilarele și perfuzia periferică, diminuând circulația sângelui în picioare. Aceasta poate duce la ateroscleroză, calcifieri vasculare și, în final, la cangrenă. Neuropatia se manifestă prin tulburări ale sensibilității, abolirea reflexelor tendinoase și ulcerarea pielii.

Printre cauzele frecvente ale leziunilor se numără încălțămintea strâmtă, unghiile încarnate, leziunile provocate de obiecte de pedichiură sau traumatismele termice. Pacienții trebuie să acorde o atenție sporită semnelor precum pielea uscată, caldă, cu bătături sau senzații de arsură, în special pe timpul nopții, dar și zonelor înroșite, mâncărimilor sau pielii cu aspect marmorat.

Este recomandată monitorizarea atentă a călcâielor, tălpilor și vârfurilor degetelor, iar la apariția acestor simptome este esențială prezentarea promptă la medicul dermatolog sau internist.

Prevenție și modalități de tratament

Persoanele diagnosticate cu diabet trebuie să respecte cu strictețe tratamentul prescris și să mențină glicemia în limite normale printr-o alimentație echilibrată. În cazul sindromului piciorului diabetic, este necesară eliminarea oricărei presiuni directe asupra rănii, ceea ce poate implica repausul total la pat sau utilizarea unui scaun cu rotile.

Încălțămintea recomandată este lejeră, cu talpă ortopedică, fără cusături care pot irita pielea, și trebuie achiziționată exclusiv din magazine specializate sau farmacii.

Tratamentul ulcerului diabetic se desfășoară sub supravegherea medicului dermatolog și constă în curățarea regulată a leziunilor, aplicarea zilnică a compreselor sterile cu ser fiziologic sau alte soluții indicate, toate efectuate de personal medical calificat. Utilizarea cremelor sau pudrelor fără aviz medical este interzisă, întrucât poate agrava rana.

În situațiile în care se instalează cangrena este necesară intervenția chirurgicală, care poate include excizia leziunilor sau îndepărtarea țesutului necrozat. De asemenea, pot fi administrate perfuzii vasodilatatoare intra-arteriale. În formele severe, se poate recurge la amputarea parțială – dacă este afectată doar laba piciorului – sau totală, în cazul extinderii leziunilor către gambă sau coapsă.

„O îngrijire precoce și corectă a leziunilor tisulare poate preveni amputarea membrului afectat în 85% dintre cazuri.”

Date statistice îngrijorătoare

Datele furnizate de International Diabetes Foundation arată că persoanele cu diabet zaharat au un risc de 25 de ori mai mare de a suferi amputarea unui picior comparativ cu indivizii sănătoși. La nivel global, o amputare cauzată de piciorul diabetic are loc la fiecare 30 de secunde, iar până la 70% din totalul amputărilor sunt efectuate în rândul pacienților cu diabet.

De asemenea, 85% dintre aceste intervenții chirurgicale sunt precedate de ulcere la nivelul piciorului, iar 85% din amputări pot fi evitate printr-un tratament corect și început la timp. În țările dezvoltate, aproximativ unul din șase pacienți cu diabet va dezvolta un ulcer al piciorului pe parcursul vieții, iar în țările în curs de dezvoltare această problemă este și mai frecventă. În anumite state, chiar 40% din resursele sanitare sunt alocate pentru îngrijirea piciorului diabetic.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]