Zamfira Pora: Adevărul nu e la mijloc, adevărul este acolo unde e

In opinia mea e totusi un adevăr în pilda asta, dar e un adevăr mai puțin important și care distrage atenția de la ce ar trebui să se întâmple într-o discuție de genul acesta. “Adevărul este la mijloc” cred eu, ca nu e o minciună. Adevărul nu e la mijloc, adevărul este acolo unde e, dar noi zicem că e la mijloc, ca să ne simțim bine sau sa nu lezam pe celalalt, astfel incat sa ne pastram parerea, atunci cand argumentele nu sunt duse la capat din lipsa de curaj sau motivatie in abordare, până sa-l aflăm.

Cam despre orice lucru de pe lumea asta putem însă zice că există un fel adevărat de a-l înțelege, de a-l gândi, totul depinde de cum formulăm întrebarea si de perceptia celui care raspunde la ea. Sigur, de multe ori avem și o dilema, in sensul ca e greu să afli adevărul, și ne multumim cu jumatati de masura, cu aproximari, dar asta nu ne releva esenta sa. Diferența de atitudine între a zice “fiecare cu părerea lui, asta e” și “există un adevăr, unul singur, numai că nu putem/vrem noi să-l aflăm acum” este enormă. Realizarea că perceptiile pot fi diferite e adevărată, dar e totusi un adevăr relativ si nu unul absolut, pe care de multe ori nu il aflam nici dupa o viata de cautari. Adevărul important e să știm dacă privind un 6, sau un 9, depinde de unde ne aflam iar raspunsul poate fi adevarat, din ambele perspective.

Eu cred ca e in regula să luăm decizii uneori si cu informații insuficiente, să aproximăm adevăruri, prin intuitie si cunoastere, fiind necesar chiar de multe ori, pentru că altfel ne-am pierde într-un perfecționism distrugator, in esenta sa. De dorit e să nu evităm căutarea adevărului din dorința de a evita o dezbatere reala, și a ne ascunde un dezacord, pe o tema, după clisee de genul “fiecare cu adevărul lui” doar ca să păstrăm “armonia” si pentru ca „adevarul e la mijloc”.

Cum in lumea asta toate sunt relative si supuse judecatilor, din perspective diferite, acceptarea relativitatii in stabilirea adevarului, poate fi o tehnica benefica, depasirii blocajelor si cred ca aici a fost contributia majora a lui Platon in emiterea acestei expresii consacrate. Ce frumos ca mai putem filozofa cu gandul la valorificarea, inca, a experientei acumulate de valorile, consacrate si validate, de-a lungul evolutiei umane! Zi cu senin!