
Blând cântec paraschivesc, bramburit și țigănesc
Omagiu lui Miron Radu Paraschivescu
Cât, doamnă, m-am nebunit
Să te satur de iubit
Dar tu, doamna mea din rai,
Zău dacă te săturai
De din zori până alți zori
Te cingeam prin subsuori
Cu mândrețea mea de prun
Și cu lemnu-mi de alun
Cu care te-am alintat
Când pe pat și când sub pat
Și-am cercat în fel și chip
În zboru-ți să te arip
Dar tu tot mă mai voiai
Fără graniță la rai
Fără toartă la ulcior
Fără casă la pridvor
Intrare fără răzor
Cât, doamnă, m-am nebunit
Să te satur de iubit
Geaba eu am nădușit
Că tot nu te-am isprăvit
Și-avem încă de muncit
De arat și opintit
Iar dacă te dai bătută
Și-adormi dusă, în cucută
Află că eu nu sunt dus
Și țin clopotul în sus
Asta, doamnă, ți-o grăiesc
În mironparaschivesc
În cel cântec țigănesc
Ce n-aș vrea să-l isprăvesc
Lucian Avramescu, 4 noiembrie 2016, Sângeru