Cum aș putea cântări
Întâmplătoarea noastră iubire
Și în ce unități de timp să măsor
Distanța care s-a suit între noi?

Pianele cântau la Jelazova Vola, în copaci,
Fiindcă Chopin nu era acasă
Iar tu, atât de poloneză
Că ți se cunoștea prin zulufi
Și prin banca pe care ședeai,
Ca un fruct exotic care cerea să fie cules,
Te arătai înrudită cu contesa Walewska.

Nocturnele mă fac să lăcrimez,
Recitând versul nedesfăcutelor tale scrisori
Pe care le știu pe de rost,
Cu toate că nu le-am citit niciodată,
Plicurile sunt sigilate
Iar ștampila poștei poloneze, ca o somație,
Veghează deasupră-le.

Cum aș putea cântări
O întâmplătoare dragoste veche,
Pe continentul european al nimănui
Și mătasea blondă rămasă în sufletul meu
Fără să greșesc,
Fără să greșesc,
Păcălindu-mă hapsân la cântar?
Lucian Avramescu, 17 octombrie 2016, Sângeru