Femeia părăsită suferă mai mult
Abandonată în mijlocul dragostei ei
Ea se grăbește să judece nemilosul destin, soarta potrivnică,
Dar nu pe cel ce-o trădează,
Pururi iubitul

Femeia părăsită suferă
Ca o pasăre prăbușită de o plită încinsă
Plânge amarnica ei suferință
Învinovățindu-se adesea
Pentru nepriceperea de a-l face
Pe el fericit,
Pentru inventate întâmplări,
Niciodată pentru sufletul lui scârbavnic

O femeie părăsită suferă mai mult decât
Un bărbat părăsit,
Aripile ei care au îmbrățișat
Duhoarea lui de vânător
Și au simțit indiferenta lui virilitate,
Pătrunsă de el toată,
Ca o arătură ieftină
Pe care o lasă apoi străinelor pluguri
Nu va crede în veci că n-a fost iubită,
Ci doar ea nevrednică de el, ea, cea credincioasă
Și tandră mereu în iubire

O femeie părăsită suferă mai mult
Ea își pune greu aripile la loc
Iar mutilarea o coboară adesea la pământ
Cele mai firave
Nu mai învață niciodată să zboare…

Asta știu eu, cu riscul, firește, de a greși pe alocuri

Lucian Avramescu, 13 martie 2017, Sângeru