Cezar Paul-Badescu : Cum ne trage în piept Facebook

fb
Credeţi că sunteţi stapâni pe propria persoană în lumea creată de Mark Zuckerberg? Că fiecare decide ce face şi cum e? Vă înşelaţi! Uneori, Facebook sau ceilalţi decid pentru dumneavoastră.
Dintr-un joc studenţesc inventat de un puşti inteligent, Facebook a devenit un spaţiu virtual serios, frecventat de cei mai puternici oameni ai planetei, de politicieni, de instituţii de stat, de artişti, de cercetători etc. Facebook nu mai e de mult o simplă joacă şi s-a transformat într-un adevărat fenomen contemporan. Prin urmare, nu e deloc inoportună atenţia pe care i-o acordăm. Reprezentantul fiecăruia în acest spaţiu e propriul profil, pe care utilizatorii şi-l construiesc cum vor. Apoi, oamenii îşi aleg ce prieteni vor, îşi exprimă preferinţele şi îşi asezonează wall-ul cu ce floricele au chef. Ideea e că fiecare se defineşte după pofta inimii şi nu contează dacă imaginea pe care şi-o compune pe Facebook are sau nu legătură cu persoana reală. Totul ţine de alegerea fiecărui individ. În fine. aşa ar trebui să fie. În realitate, nu eşti tu singurul la butoane. Există destule cazuri în care alţi utilizatori aleg pentru tine, ca să nu mai vorbim de situaţia în care însuşi Facebookul acţionează în numele tău. Şi nu mă refer la lucrurile care pot fi setate (şi pe care mulţi nu şi le setează din comoditate sau din necunoaştere) şi nici la datele personale pe care se zice că Facebook le distribuie unor terţi. Vorbim de lucruri mult mai simple şi palpabile – dar care îţi afectează şi ele imaginea personală. De exemplu, oricine te poate băga într-un grup fără să te întrebe. Şi aşa, mai ales în perioade electorale, te poţi trezi în grupuri ce susţin un politician sau altul. De asemenea, poţi fi transformat într-un fan al unei pagini, fără ca tu să ai habar. Schema e simplă: unul dintre prieteni poate să-şi schimbe numele şi apoi să-şi transforme contul în pagină de like-uri, convertindu-şi toţi prietenii în fani. Prin urmare, tu erai prieten cu Ion Popescu, iar acesta, pe şest, îşi schimbă numele în „Susţin politicianul X sau partidul Y sau produsul Z“, pentru ca apoi să-şi transforme contul în pagină cu like-uri. Dacă nu-ţi verifici periodic grupurile din care faci parte sau paginile pe care le apreciezi, te poţi trezi că susţii tot felul de grozăvii. (Pe de altă parte, mişcarea este incorectă şi dacă Ion Popescu nu face altceva decât să-şi transforme contul în pagină – una e să-l ai printre prieteni şi alta e să fii fanul lui.) La toate acestea se adaugă cazul în care însuşi Facebook te poate desprieteni de cineva cu de la sine putere. Nu ştiu care e explicaţia, s-ar putea să fie o eroare, dar m-am lovit de astfel de cazuri şi nu sunt eu singurul. Trebuşoara asta poate părea nevinovată, dar în realitate riscă să-ţi altereze relaţiile cu persoane pe care le cunoşti. Desigur, dacă observi că nu mai eşti prieten cu un cunoscut şi nu există motive pentru ruperea relaţiei, poţi discuta cu respectivul şi astfel eroarea se poate remedia. Dar dacă omul ţi-a dat unfriend el însuşi? Nu pare că te milogeşti de el sau că-i ceri socoteală? Mi se poate spune că nu ar trebui să am vreo pretenţie, din moment ce Facebookul e gratuit. Nu plătesc pentru acest serviciu, prin urmare nu pot reclama că mi se dă în schimb un produs necorespunzător. În fond, e moşia lui Zuckerberg şi poate face ce vrea pe ea. Nu e deloc aşa. Nu plătesc eu niciun ban, dar îi aduc destui lui Zuckerberg. Cu toţii îi aducem – bani făcuţi din munca noastră pe plantaţia lui. Din conţinutul pe care-l punem acolo şi din faptul că ne expunem la publicitate. Prin urmare, suntem îndreptăţiţi să avem pretenţii. În plus, dacă e vorba de imaginea noastră, aici pretenţiile sunt cu atât mai justificate.
Articol publicat de Adevarul.ro