Cu o oră înainte: Cum va da PSD, cu capul de pereți, PSD

Am fost sunat acum câteva minute de un reporter radiofonic, să spun repede ce cred cu o oră înaintea bătăliei decisive, despre soarta moțiunii! În primul rând, am răspuns, nu e o bătălie decisivă. Decisivă pentru cine sau pentru ce? Soarta moțiunii? Indiferent care ar fi, e de râsul curcilor. Astăzi este ziua în care PSD va da cu capul de pereți, PSD. Zi care poate încăpea în istoria universala a prostiei omenești, bine altoită pe hoție, portaltoi rezistent la toate filoxerele.
De dimineață am umblat, pe rouă, prin grădină și mi-am mângâiat pomii tineri. Stau aproape de Cricovul Sărat care izvorăște chiar de aici, dintre două dealuri de mai sus. E o apă care adună izvoare mici, unele sărate, pline de la o vreme de cleni și mrene, care în copilăria mea nu erau. Apa s-a îndulcit în timp. Sătenii cultivă, de o parte și de alta a gârlei, (Pe Gârlă, se și cheamă locurile) porumb. N-am văzut în nici-un an porumburi mai vânjoase, cu frunza verde întunecată, plouate la timp și abundent de irigatorul Dumnezeu care a fost cumsecade până azi. Mi-am amintit, și am zâmbit singur, de o povestioară umoristică a inegalabilului Nea Mărin. Am avut bucuria să-l cunosc pe Amza Pellea și am amintiri cu el care nu mi se șterg din memorie. Nea Mărin privise un film cu puști și cai. Unii ieșiră, zicea cu umorul lui inconfundabil, nemuritorul din Băilești, dintr-un porumb călare, pif, paf, ieșiră și alții, pif, paf, mă se împușcară unii pe alții, se împușcară, da io rămăsei la urmă cu o nedumerire: mă al cui o fi fost porumbul ăla de-l jucară ăia cu caii în picioare, al cui o fi mândreța aia de porumb, de-l batjocoriră ? Firește, am aproximat textul, dar zâmbetul meu de cu zori, din lunca gârlei din Sângeru, se stinge pe măsură ce ne apropiem de votul pesediștilor care își vor unii altora beregățile. O fi, vreunul dintre ei, cu gândul la porumbul din luncile și câmpurile patriei? S-o gândi careva, în schimbul ăsta de cartușe, pif, paf, unul în altul, la cum crește grâul care dă spre copt în încă mănoasa Românie? Va fi o dezbatere vreodată pentru creșterea frumoasă a porumbului, sau ăștia nu știu decât de ale lor, se împușcă între ei, omorând cu copitele lanurile patriei pe care, în bună parte au dat-o, iar ce-a rămas din ea, e arvunită?