Lucian Avramescu: Cu toamna mă-nțeleg fără cuvinte

 

Zici că te-ai întomnat? Nu bag de seamă?
Merele-ți stau sub bluză pârguite
Și încă mă mai caută și cheamă
Cu  vraja lor pe căi nelămurite

E toamnă pe pământ şi toamnă-n stele
Și îngerii bat nucii cu prăjina
Cad luminând doar câteva din ele
Restul țin cerului cu jar cortina

Distribuie prietenilor

Mă aflu undeva la jumătate
Bat nucii și în cer, și pe pământ
Aș căuta miezul dulceag în toate
Dar aș scobi întâi în cel ce sunt

Iubito, tu te afli pe costișă,
S-o iei la deal nu știi, sau să cobori
Muțenia mea strâmbă și piezișă
Se-aude-aici și-n stele uneori

Hai să culegem mai departe stele
Tu te apleci și pulpele-ți se văd
Coșul ți-e plin și încă vreau din ele
Pescar ce-și umple vechiul lui năvod

Toamna petrece mai cu sârg în mine
Cu toamna mă-nțeleg fără cuvinte
Lumina ei ca mierea de albine
Mă știe și ghicește dinainte

Când vreau s-o mângâi ea îmi mută mâna
Când o sărut, ea buzele-mi le cată
Știe de-o viață când apune luna
Femeie vinovat-nevinovată

Și tu te-ai întomnat? Nu bag de seamă?
Merele-ți stau sub bluză pârguite
Și încă mă mai caută și cheamă
Cu vraja lor pe căi nelămurite

14 septembrie 2020, Sângeru