O consecință directă pentru România, în cazul în care Occidentul ar accepta trasarea graniței ruso-ucrainene pe linia actuală de contact și ar recunoaște anexarea Crimeii, ar fi stabilirea unei vecinătăți directe cu Federația Rusă.

Astfel, frontiera de facto existentă pe Marea Neagră s-ar transforma într-una de jure între România și Rusia. Moscova, care controlează peninsula din 2014, a avut deja multiple tentative de a-și demonstra forța în regiune, prin încălcarea spațiului maritim sau aerian al României.

Un plan de pace pentru Ucraina, ce conține 28 de puncte și a fost inițial agreat între Statele Unite și Rusia, este în prezent în proces de adaptare la Geneva. La discuții participă Ucraina și grupul E3 (Franța, Germania și Marea Britanie), care au prezentat o contra-propunere.

Deși nu este clar în ce măsură propunerile europenilor pot modifica termenii inițiali, un eventual final al războiului care ar avantaja Moscova ar putea duce la o revenire a Rusiei în regiune cu o atitudine și mai arogantă.

După cuceririle din sudul Ucrainei, Marea Neagră riscă să redevină în mare măsură un „lac rusesc”. Acest scenariu este favorizat de un posibil dezinteres al Turciei, care se concentrează pe Orientul Mijlociu și este mulțumită de controlul strâmtorilor, asigurat prin Convenția de la Montreux din 1936. Aceasta impune limitări clare navelor militare privind tonajul și durata staționării.

După startul invaziei, Turcia a închis strâmtorile pentru navele de război, o măsură care a blocat atât navele rusești, ajutând Ucraina, cât și pe cele ale aliaților NATO, împiedicându-i să securizeze frontiera estică a Alianței. Ankara a justificat decizia prin menținerea echilibrului pontic, în timp ce navele americane, britanice sau franceze care patrulau anterior în zonă nu au mai putut intra în Marea Neagră, lăsând misiunile de patrulare în seama României și Bulgariei.

Dacă planul de pace inițial, elaborat de SUA și Rusia, va fi implementat și Ucraina nu va fi primită în NATO, țara ar urma să rămână o zonă gri. Deși suverană, politica sa externă ar fi limitată, iar spațiul ucrainean ar deveni vulnerabil la expansiunea economică, culturală și politică a Rusiei, prin mijloace mai mult sau mai puțin vizibile.

Odată eliberată de presiunea sancțiunilor, Rusia ar putea reveni pe scena internațională și ar încerca să-și consolideze influența în vecinătatea apropiată, cum ar fi Republica Moldova, dar și în Europa de Est. Moscova are deja aliați la conducerea unor state precum Ungaria, Slovacia și Cehia și se poate baza pe rețelele de informații construite de KGB.

Punctul 9 din planul inițial prevede staționarea de avioane militare europene în Polonia, sugerând că acestea nu ar ajunge în alte state NATO cu graniță comună cu Rusia, precum România, țările baltice, Finlanda sau Norvegia. Această decizie ar putea reduce importanța strategică a bazei aeriene Mihail Kogălniceanu, un punct cheie pentru operațiunile americane spre Afganistan și un nod logistic Est-Vest. În consecință, România ar putea fi nevoită să-și dezvolte propria flotă aeriană pentru apărare, fără a se mai baza pe rotațiile actuale ale aliaților.

Într-un interviu recent pentru DW, profesorul Cristian Nițoiu de la Universitatea Loughborough din Londra a oferit context, explicând că numărul de trupe americane în România și Bulgaria este deja limitat: „numărul de trupe pe care Statele Unite le pot staționa în România sau Bulgaria este limitat de anumite înțelegeri pe care le-au făcut americanii cu Rusia în anii ’90, când președinții Bill Clinton și Boris Elțîn au discutat modul în care se va extinde NATO și s-au înțeles că numărul de trupe americane care pot fi staționate, mai ales în România și Bulgaria, va fi limitat”.

Planul de pace ruso-american include și o prevedere prin care „Rusia va consfinți prin lege politica sa de neagresiune față de Europa și Ucraina”. Totuși, este puțin probabil ca propaganda să fie considerată o formă de agresiune, ceea ce ar permite Moscovei să continue să folosească dezinformarea ca armă pentru a diviza Uniunea Europeană și a genera instabilitate în statele democratice.

Negocierile de la Geneva, la care participă SUA, Rusia, Ucraina și marile puteri europene (Marea Britanie, Franța, Germania), ar putea să nu modifice substanțial aceste aspecte cu impact direct asupra României.

Dacă pacea se va încheia în termenii celor 28 de puncte, Rusia ar obține o platformă strategică pentru a-și consolida prezența în Europa de Est, a-și întări poziția în Balcani și a redeveni extrem de protectivă cu fostele state sovietice, inclusiv cu Republica Moldova.

În acest scenariu, România s-ar regăsi într-o poziție dilematică, prinsă între un Occident care face concesii și o Rusie cu o atitudine arogantă.

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]