Cât de rea, cât de frumoasă de rea
Era ea, dragostea mea,
Ca o prețioasă mărgea,
Inel
Pe care mi l-am pus altfel
Pe degetul arătător
Din al poienii dormitor…

Ce de zee
Și de pământeană femeie
Era ea
Dragostea întâia a mea
Care m-a învățat
Pe lună, fără scară, primul cățărat,
Și luna era
Țâța minunată, cea din două, a sa

Cum era, cum era
Prima încleștare în sărut ce se ivea

Era rea
De fluturi și de muscă și de trandafiri
Dragostea mea,
Care mușcându-mă, cu sângele meu mă mângâia,
Chiar dacă duios și ea sângera…

Era minunat de rea,
Întâia iubire a mea,
Îți spun ție,
Ultimei extrase din vechea ei pălărie,
Ești ca ea,
Zaț desenat splendid în ceașca de cafea
Lucian Avramescu, 28 iulie 2017, Sângeru