Ești atât de frumoasă încât nu te pot povesti

 

De ce caut, iubito, mereu alte înțelesuri și vorbe

Iată în aer uși de aer care nu se deschid

Distribuie prietenilor

Iar eu mă proptesc în ele și împing cu forță.

Niciodată, niciodată, iubito, ușile de aer nu se deschis,

Niciodată ușile de aer nu sunt de aer.

 

E primăvară, iubito, liliacul s-a culcușit sub geamul nostru

Mov ca o cometă care își trage sufletul

Tu dormi, ca de obicei, mai mult decât mine

Eu nu dorm de când m-am născut

Și chiar înainte de a mă naște cunoșteam insomnii.

Din acest motiv am timp berechet

Să caut sub coaja vorbelor alte vorbe

Și sub coaja descojitelor vorbe

Goale ca niște pinguini,

Știi doar cât de caraghioși sunt pinguinii rămași fără înveliș,

Vorbele dinlăuntrul vorbelor.

 

Iată, tu te-ai trezit plângând,

Ai visat, spui printre lacrimi, că mureai

Și te despărțeai de noi toți

De mine și de fiica noastră care doarme în leagănul ei.

Când visezi că mori ți-a murit moartea,

Am citit undeva, într-o carte științifică despre vise,

Nu știu cum mi-a venit să spun asta,

Aproape că-mi vine să cred și eu

Tu, oricum, crezi, și începi să torci liniștită

Apoi adormi din nou

Și sânii tăi spun parcă o rugăciune

Iar trupul tău atât de cuminte în brațele mele.

 

Am timp, iată, să caut în aer ușile mele de aer

Pe care aș vrea să le dau de perete

Pentru a vedea, în sfârșit, înțelesul de dincolo de înțelesuri

Vorbele învelite mereu în pijamalele altor vorbe

De nu mai știi cum arată trupul lor adevărat

Așa cum l-a născut mama cuvintelor

Umed și neîmperecheat în ascunzișuri.

 

Doarme sub fereastră cometa obosită a liliacului

Cum de-a poposit chiar sub fereastra noastră?

Primăvara învie din toate articulațiile

Și articulațiile ei, Dumnezeule, sunt toate din cuvinte

Nimic nu există fără cuvinte

Poate că de aceea la început a fost cuvântul.

Tu ți-ai recăpătat în brațele mele liniștea,

Ești atât de frumoasă încât nu te pot povesti,

Cuvintele mele încă se descojesc

Ca niște pui care ies din ouă

Cuvintele mele sunt încă ocupate

Cu garderoba lor care nu se termină niciodată.

 

                          30 aprilie 2013, București