Eu, romanul ”Despre singurătate” și Pietrele

2 770

Inimosul redactor șef al Ziarului Prahova, Luiza Rădulescu Pintilie, mi-a solicitat ieri câteva date legate de romanul meu ”Despre singurătate”, ieșit umed din tiparnița lui Paul Voicu și pe care îl tot trec dintr-o mână în alta, să se zvânte. Răspunzând întrebărilor, s-a legat de-un interviu pe care îl va publica, înțeleg, mâine, în ziarul de la chioșc și în cel on-line. Numai că-mi cere și o poză cu cartea în mână și eu n-o am. Soața și fiica m-au grăbit spre o ședință foto pe balcon, lângă mușcate și în curte, unde ele mă imortalizează – că tot m-au găsit unii mort – cu aparatele de pozat pitite în telefoane. Ambele sunt nemulțumite că nu vreau să-mi dau jos pălăria de soare și nu-mi iau pantaloni lungi, cei de pe mine fiind rezumați, ceea ce nu cadrează cu altitudinea din carte și cu gravitatea presupusă a unei poze aplicate pe interviu. Nu vreau, am zis. Ori mă luați așa cum mă găsesc, ori îmi dați poza din pașaport. Când am scris cartea, eram și-n pajama și-n izmene cu mâneca scurtă și-n …Zău!
Am convenit să mă pozeze bust, în cămașa aflată pe mine, lăsând țurloaiele sub manșeta aparatului. Pălăria de paie mi-a fost smulsă de poneița Peticica, prezentă la ședința foto, pentru băgarea ei în seamă, așa că s-a mai rezolvat un inconvenient. Am trimis, ca atare, Luizei – nu eu, că nu mă pricep! – o poză, iar din ce mi-a rămas am decis să mă înfățișez prietenilor mei din Facebookul care cu o mână te mângâie și cu cealaltă te strânge de gât. Asta e cartea, cea care se zărește în peisaj, dragi prieteni. Îi doresc noroc la întâlnirea cu exigența domniilor voastre. Toate cele bune!
Lucian Avramescu

loading...