Eugen Blaga: Enumerarea ca figură de stil

Alegeri, fasole cu cîrnați, vin fiert, țuică fiartă, Moș Nicolae, Moș Crăciun, revelion, vacanță, bani, oferte, Maramureș, iarna pe litoral, Valea Prahovei, Moldova, Delta, Apusenii, Semenicul, Parîngul, Sibielul, casele de închiriat ale Prințului Charles, moaște, din ce în ce mai multe, pelerinaje peste tot, pelerini, cum religia ortodoxă nu a cunoscut vreodată, aglomerație, bătăi la cozile nostalgice, ca altădată, liste la cozi contestate, centrul vechi cu istoria uitată sau locul viitoarei istorii a cafenelelor, apoi, din nou, porc, brazi indigeni, brazi din țările nordice, brazi tăiați sau la ghiveci, mezeluri tradiționale, din nou țuică fiartă, vin fiert, cumpărături, cadouri, vacanță, din nou bani, concerte de Crăciun, Hrușcă, Bănică, fost junior, Madrigalul reînviat pentru 200 de lei biletul la Ateneu, Gheorghe Zamfir și Phoenix, cadouri, din nou bani și peste toate alegeri, Camera Deputaților, Senat, voturi, mită electorală mascată de Ziua Națională, partide, alianțe, pasiunea pentru politică întrecută doar de pasiunea pentru bijuterii și ceasuri de firmă, ultimatum-uri, putere, din nou bani, ce va fi după alegeri, guvern, tehnocrați, politruci, prieteni politici, adversari și dușmani politici, societate de consum vs. societate de abținere, dilema între capitalismul de asfalt și capitalismul de pămînt, specula țăranilor cu produse de afară vîndute în fața casei ca produse din curte, capitalism cu față umană vs. capitalism cu față stîlcită, alianțe de conjunctură, concerte maneliste, apoi ANI, CNA, CCR, parchete, Înalta Curte, arestări, sponsorizări, din nou arestări, voturi furate sau care se vor fura, refuzul voluntar de a vota, colegii pentru favoriți, colegii fără șansă, din nou plagiat și repetenție, scandaluri, comisia de etică, corupție, ipocrizia înțeleasă ca omagiul pe care viciul îl aduce virtuții, așa cum se întîmpla chiar și pe vremea lui Rochefoucauld și peste toate șomaj, manele, premiu italian pentru filmul Rața bastardă, care are în rolul principal o deja prea celebră și curtată de cinematografia americană, româncă, abandonarea filmului românesc de către toți cei care au diriguit cultura, a ministrului fără cultură, sau pe care, cum spunea marele Dorel Vișan, nu l-am auzit niciodată (nu are importanță care) vorbind despre cultură, telenovele, talk-shaw-uri, televiziuni prietene, vîndute/cumpărate, necumpărate, dar fără rating, oameni de televiziune, opinioniștii de fiecare zi, 1774 de accidente de circulație în primele 9 luni ale anului, 53 de morți pe șoselele și autostrăzile de miliarde din acestă țară, 4 din 6 români cu hipertensiune, economie distrusă, agricultură muribundă, zootehnie dusă sau pe ducă, dar care crește, evident în privat, rasă de porumbei de 1000 de euro/perechea, apoi educație virusată, în criză profundă, continuă, sănătate fără bani, fără medici, menținerea și întreținerea sistemului clasic din medicina românescă: pilă-așteptare-plic, sau a dictonului: ei se prefac că ne consultă, noi ne facem că-i plătim, succesul fulminant al cărții arhitectului Horațiu Buzatu: În România a venit circul și nu mai pleacă, criza profundă a statului: în 90 statul era încăpățînat; azi statul este impotent și asta pentru că statul se derobează. Statul vrea să scape de tot ce are și, aproape, oricum (fostul ministru de externe Adrian Cioroianu), și toate acestea în condițiile în care poporu-i mort de foame, cum a constatat un fost prim-ministru, și este luat ostatec (o candidată repatriată de peste ocean), apoi armata ce nu mai are bani să defileze cu toate echipamentele din dotare, taxi-elicoptere, taxi-aeronave, Coasta de Azur, de fildeș, coasta de lîngă bloc, familia Gheorghe din Frumușani, la doi pași de București, ce își crește copiii la lumînare și le cumpără mîncare din banii cîștigați din vînzarea rîmelor și viermilor, pentru că, deși oamenii se nasc egali, apoi vin pe ierarhii (celebru general), același autor al, la fel de celebrei, cugetări: eu nu sînt atît de modest încît să vă dau dreptate, apoi apariția pe piață a păpușii Bărculică a regelui Cioabă, și din nou bani, bani, soldați morți în teatre de luptă străine pentru cauze străine, Miron Cozma și iubita sa, Valea Jiului și luceafărul, Bucureștiul mineriadelor deschis luceafărului, doctrina de apărare ridiculizată de politic, armata generalilor mai mare decît cea a soldaților, armata păzită de bodyguarzi, cel mai mare cutremur al anului, fotbal și corupție, bani negri și gri, evaziune fiscală, hoție, fraudă, devalizare, păgubire, lene augustă, binefăcătoare, cumplită, nemărginită, moleșitoare, greșeli capitale, politice, flagrante, inadmisibile, zdrobitoare, gemetele adînci, amare, disperate, sălbatice, scrîșnite ale poporului sărăcit și din nou alegeri.

Ce vom alege?
Vom alege, așa cum facem odată la patru ani, pe cei care ne vor reprezenta în legislativ. Anul acesta am ales și pe cei care ne reprezintă și trudesc pentru noi pe plan local. Tot anul acesta am mai fost la vot să validăm demiterea președintelui. Acum este a treia sesiune. Cam mult pentru o țară sărăcă. Cam prea mult pentru o țară care a parcurs 23 de ani de la schimbare. Puțin, însă, pentru a schimba conștiințe, mentalități, ideologii, apucături, hoții, malversațiuni, nepotisme, interese, apoi lăcomia, ticăloșia, minciuna, delațiunea, lenea, trîndăvia, micimea sufletului și a minții, progresul inculturii, regresul culturii, progresul abandonului de sine, chiar și al vieții, regresul credinței în Dumnezeu, în valori, în dragoste, în cumințenie sufletească, apoi victoria vocației de a distruge, lipsa vocației de a construi, de a edifica, de a ridica, de a sprijini, de a avea, de a nu vinde, lipsa cultului străbunilor, al celor care au construit, lipsa atitudinii față de cei care distrug, tolerarea parșiveniei, admiterea cosmopolitismului păgubos, acceptarea demolării zi de zi a limbii, lipsa respectului pentru limba curată, frumoasă, armonioasă, dulce, plină de subtile înțelesuri, acceptarea mediocrității în viață, în familie, în educația copiilor, în relațiile dintre sexe, acceptarea pedofiliei și prostituției, a vînzării trupului și apoi a minții, traficarea cărnii vii, acceptarea abuzării fizice și intelectuale a copiilor, admiterea și cultivarea turismului sexual ca soluție economică, admiterea etnobotanicelor pentru distrugerea rădăcinilor de vitalitate și putere a unei nații, lipsirea de orizont a tinerilor, a copiilor, a femeilor, a vîrstnicilor, a bolnavilor, a persoanelor cu dizabilități, a celor abandonați, a celor fără locuințe, furate și retrocedate ticălos, a celor care-și vînd amintirile și pantofii vechi, scîlciați, în Valea Cascadelor, acceptarea întregului rău din lume, ce parcă doar aici, la noi, și-a găsit sălașul.

Ce să mai înțeagă românul în această lună, în acest an, în acest deceniu și mileniu? Ce mai poate înțelege? Cum mai poate, agresat de toate cele și altele pe deasupra, să aleagă binele de rău, minciuna de adevăr, ticăloșia de omenie, harul de amatorism și bucuria de tristețe?

Distribuie prietenilor

Puțini pot să o facă. Unii o fac doar în folosul lor. Alții o fac în folosul acoliților lor, al găștii lor, al grupului său de interese, sau în interesul mogulului, omului din umbră, omului din insulele Pacificului, de pe Cote d Azur, din Bermude, din Paris, Londra, Cairo, Tunis, sau de oriunde aiurea.
Unii se prefac doar că înțeleg. În realitate nu înțeleg. Grav este că, din rîndul celor din urmă, se aleg, uneori, politicienii. Ei ne spun, pentru că se prefac a crede cu convingere că știu spre ce ne îndreptăm, că știu unde vom ajunge și mai ales că știu ce trebuie să facă. Sau, așa cum mai în glumă, mai în serios, am început să credem, că un politician adevărat este cel care ne spune ce se va întîmpla peste o lună, două, un an și care vine apoi peste o lună, două, un an și ne spune de ce nu s-a întîmplat. Și, din nou, înțelepciunea contemporanului Mitică, aidoma personajului caragialesc, ne salvează: dacă este așa, atunci le arătăm noi ce pățim!

Cei mai naivi și puțin umblați prin lume, cum sînt cei mai mulți dintre noi, îi cred. Și, drept urmare, îi votează. Au făcut-o de fiecare dată. Și de fiecare dată au fost păcăliți. Mai mult sau mai puțin. În ultima veme din ce în ce mai mult. Pentru că parșivenia celor care ne conduc și fac alegerile este mare, iar noi, cei care votăm cu bun simț, știm că doar prostul este sigur pe el și tocmai de aceea îndoiala ne pătrunde în suflet, nu ne dă pace și, dacă nu apare certitudinea, atunci preferăm să nu riscăm. Stăm acasă. Nu votăm.

Acum vom alege din nou. Cînd aceste rînduri vor vedea lumina site-ului, alegerile se vor fi consumat. De aceea, trebuie să-mi asum cîteva riscuri, generate de considerațiile, evaluările și predicțiile mele.
Prima, anume că prezența la vot va fi dezamăgitoare. Mai mică decît la referendum, chiar mai mică și decît la alegerile locale. Întrebarea ce se pune este cine sînt cei care nu vor vota? Din ce grupare politică provin?
A doua, că de data aceasta, oamenii, s-a văzut, au acceptat mult mai greu să fie păcăliți în campania electorală.
A treia că, cea mai slabă, cea mai fără nerv, cea mai săracă și cea mai puțin credibilă campanie electorală nu a adus, pentru colegiile eligibile, fețe noi. Cinstite, tinere, necorupte, dornice să construiască, nu să fure, iubitoare de oameni și nu de bani, loiale comunităților unde au candidat, ci au adus aceleași figuri, mutate, însă, în alte colegii din județe îndepărtate, sau au adus figuri aparent noi, în realitate figuri cunoscute din presa de scandal, din cluburi, din relațiile cu persoanele publice de la pagina cinci sau de la orele cinci de la televiziunile culturale, clienți ai parchetelor, ai agenției de integritate, hoți dovediți, dar scăpați de o justiție ce și-a descoperit, parșiv, uneori, un ochi.

Ca urmare, oamenii vor vota mai în cunoștință de cauză.
Fidelii grupărilor politice vor continua să-i susțină pe cei de dinainte. Mai tinerii veniți în partide, mai tinerii cu drept de vot, vor căuta fețele tinere.
Concluzia: vom avea un număr mai mare ca niciodată de tineri în parlamentul viitor. Și, poate, de ce să nu credem, mai onești.
Vom avea o majoritate ce poate deveni, lipsită de o opoziție puternică, periculoasă.
Vom avea o perioadă îngrijorător de lungă pînă la numirea premierului și formarea noului guvern.
Anul 2012 va fi, din nefericire, cel mai greu an din toți cei parcurși din 2008 încoace.
Luptele politice se vor muta în interiorul coalițiilor, unde lupta pentru putere în partid va fi mai dură decît lupta pentru a accede la putere în Parlament și Guvern.
Problemele economice vor ocupa primul plan al guvernării. România va începe să ramburseze. Sume enorme. În același timp, va trebui să împrumute. Pentru a supraviețui. Criza energiei va afecta, într-o ordine întîmplătoare, economia, prețurile, comerțul, nivelul de trai, IMM-urile, sănătatea, educația, investițiile, schimburile internaționale, atîtea cîte mai sînt.
Problematica socială se va acutiza. Va crește alarmant numărul șomerilor, vor crește dificultățile de a ține în viață sistemul de pensii, sănătatea va colapsa, nu se va mai putea alimenta îndestulător doar de către cei sub patru milioane de contribuabili. Educația va intra în criză majoră din cauza resurselor financiare insuficiente, a gravelor erori în strategiile de pînă acum, dar și ca urmare a scăderii populației școlare, ca urmare a natalității scăzute și a abandonului. Asistența socială nu va mai putea fi susținută doar la nivel comunitar. Și multe altele la fel de grave.

Oare cei care luptă acum pentru obținerea puterii, chiar și a celei discreționare, știu ce-i așteaptă?

Vom afla mai repede decît credem.