Președintele României, Nicușor Dan, este prezentat într-un editorial publicat recent de Financial Times drept un exemplu relevant în combaterea valului populist care a dominat scena politică europeană și globală. Potrivit tvrinfo.ro, jurnalistul Alec Russell îl descrie pe Dan drept „un intelectual discret cu un istoric de rezultate concrete”, subliniind astfel abordarea sa pragmatică și echilibrată într-un context marcat de polarizare și dezamăgire față de clasa politică tradițională.

Populismul, o provocare globală cu excepția României

Alec Russell evidențiază faptul că, în timp ce valurile populiste au câștigat teren în multe țări, România s-a distins printr-o ripostă semnificativă. Jurnalistul contextualizează această situație prin exemplul Marii Britanii, unde partidele tradiționale, Laburiștii și Conservatorii, au ajuns să fie privite cu scepticism, în timp ce figuri populiste precum Nigel Farage au câștigat popularitate printr-o retorică directă și simplificatoare.

Pe fondul acestei tendințe europene și globale, unde populismul se extinde de la Donald Trump în SUA până la diverse mișcări din Chile sau Japonia, Russell recomandă cititorilor să privească spre București ca un model posibil pentru gestionarea crizei de încredere în democrație: „Mergeți la București, capitala boemă și în același timp austeră a României. Acolo puteți învăța cum să țineți populismul la distanță.”

România, un caz atipic în Europa de Est

România, una dintre ultimele țări din Europa de Est care a adoptat democrația după căderea comunismului, a cunoscut o succesiune de guverne de centru-stânga și centru-dreapta cu rezultate relativ modeste. Jurnalistul subliniază că, în ciuda aderării la Uniunea Europeană, dezamăgirea față de beneficiile acesteia a persistat, iar capitalismul de cumetrie a continuat să afecteze percepția publică. Într-un context regional cu un istoric de naționalism și vulnerabil la manipulări externe, populismul a fost la un pas să domine scena politică înaintea alegerilor prezidențiale din acest an.

Totuși, această tendință a fost contracarată de Nicușor Dan, „un intelectual discret cu un istoric de rezultate concrete”, care a reușit să ofere o altă cale, bazată pe credibilitate și guvernare responsabilă.

Strategia președintelui Nicușor Dan

Alec Russell prezintă câteva dintre lecțiile desprinse din activitatea lui Nicușor Dan, fost profesor de matematică și primar al Bucureștiului, ales președinte în luna mai. Deși Dan evită să ofere sfaturi explicite centriștilor europeni, activitatea sa este un exemplu util pentru lideri precum premierul britanic Keir Starmer și alții confruntați cu presiunea populistă.

O primă lecție crucială este credibilitatea, pierdută în multe țări, inclusiv în Marea Britanie, unde promisiunile neonorate au generat neîncredere. În România, după cum afirmă chiar președintele, „oamenii au mers către populiști pentru că nu au încredere în stat, în autorități. Văd corupție, nedreptate… Singurul obiectiv este să recâștigăm încrederea oamenilor.”

Dan pune accent pe importanța „faceri treburilor plictisitoare ale guvernării”, considerând că realizările concrete, chiar dacă modeste, pot consolida încrederea cetățenilor. În mandatul său de primar al Capitalei, s-a opus presiunilor dezvoltatorilor imobiliari în favoarea intereselor publice și a coordonat modernizarea sistemului de încălzire urbană, inițiative esențiale dar fără spectacol mediatic.

În prezent, ca președinte, se confruntă cu provocarea reducerii celui mai mare deficit bugetar din Uniunea Europeană și cu necesitatea de a obține sprijin parlamentar pentru măsuri de austeritate. De asemenea, Dan a gestionat cu succes finanțele Bucureștiului, reprogramând obligațiile financiare care consumau trei sferturi din bugetul orașului, aducându-le pe un făgaș sustenabil.

Un alt aspect remarcabil al conducerii sale este tonul adoptat: „Chiar dacă societatea este polarizată, am încercat să fiu civilizat cu ceilalți. Încerc să dialoghez. Oamenii simțeau că nu sunt luați în considerare”, spune Nicușor Dan.

Discreție și tăcere strategică ca arme împotriva populismului

Potrivit lui Alec Russell, președintele României vorbește atât de încet încât este necesar să-ți apropii urechea pentru a-l auzi, însă știe să se apere cu argumente solide, așa cum a demonstrat în dezbaterea preelectorală când a demontat promisiunile nesustenabile ale adversarilor săi. Disprețuiește populismul și refuză să se plieze pe acesta, fiind totodată dispus să-și critice propriul partid, exemplificat prin opoziția față de legea privind discursul instigator la ură, pe care a considerat-o excesivă.

Un element distinctiv al stilului său este utilizarea „tăcerii strategice”, întârziind răspunsurile cu 15-20 de secunde pentru a reflecta înainte de a reacționa. Această metodă contrastează cu zgomotul generat de populismul digital dominat de figuri ca Trump sau Farage, oferind o alternativă valoroasă în peisajul politic actual.

Provocările democrației în România

Pe de altă parte, Alec Russell recunoaște că România oferă și exemple mai puțin pozitive privind democrația. El amintește criticile aduse intervenției instanțelor care au blocat campania prezidențială a naționalistului Călin Georgescu, considerat favorit la un moment dat.

Editorialul din mai al jurnalistului, intitulat „Cum să nu lupți cu populismul: o lecție din România”, a atras atenția asupra unor astfel de aspecte. În concluzie, Alec Russell afirmă că, deși „luna de miere a lui Dan se va termina curând, lecțiile pe care le oferă rămân valabile: fă ce trebuie, arată respect, nu dansa după cum cântă populismul și amintește-ți puterea tăcerii strategice.”

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]