ce este fericirea?
întreabă lacrima ochiului drept,
lacrima ochiului frate

ce este fericirea?
întreabă zâmbetul șters,
acoperit de câmpul
îmburuienat de multe suferințe

ce este fericirea?
întreabă floarea
din care tulpina uscată
a rămas doar

fericirea, ce-i?
întreabă omul,
din care doar oasele tristeții
au rămas să grăiască

fericirea, mult râvnita,
ce-i?
întreabă corul vocal,
alcătuit din mine, din tine,
din noi toți laolaltă

fericirea-i giulgiul clipei mângâietoare
dintre palmele mele și-ale tale,
e intersecția dorurilor noastre

ecoul vocilor care
pe fiecare ne cheamă
din rătăciri, din preumblări vânătorești,
cu feline și cerbi iluzorii

fericirea-i animalul de pradă,
pe care, tu, prădător mai feroce
îl poate vâna

fericirea-i suavul parfum,
alcătuit din mirosul pielii tale,
dormind pe așternutul
pielii mele de cornută
încă tânără

fericirea e ea,
e el, ești tu,
e vocea, e cuvântul,
e chipul, e întâmplarea
e anotimpul, raza de soare,
e secunda pe care
doar acum o poți avea,
iar orice amânare
duce la un prematur suicid,
la un păcat fără voie
al bucuriei de a fi