ne-am întâlnit cândva
din întâmplare

tu, zeu frumos,
eu, zână dând în floare

ne-am dat mâna privirii
mai întâi
apoi, cu îndrăzneală
ne-am brodat frumos

tu, catifeaua pielii
îmi țeseai,

de sus și până jos

eu, umărul și pieptul,
cu buzele îți croșetam,

duios, armonios

cu un vin roșu
ne-am împărtășit,
în calda noapte
fără de sfârșit

și îmbătați de dragoste,
de împlinire,
în răsăritul tandru,
așa am adormit,
fără să știm care sunt eu,
unde ești tu,
căci amândoi alcătuiam
un doi într-unul singur,
un cuvânt unic,
fără majuscule ori apostrof,
un noi fără egal,
un infinit

Disclaimer: Informațiile prezentate în acest articol sunt preluate din surse publice iar la redactarea textului s-a utilizat inteligența artificială. În cazul în care sesizați erori sau neconcordanțe, vă rugăm să ne scrieți la [email protected]