Lucian Avramescu: Adio, bătrâna mea patrie, tu, ultimul mort în gerontopandemie

 

mi-e patria căzută pe o rână
eu, contingentul noii pandemii
rămas-am mut, vorbesc doar dând din mână,
dar am prioritatea de-a muri

prieteni am pe Gange, Nil și Sena
unii de vârsta mea, alții mai mari
și ei trăiesc blestemul sau migrena
adusă de destin sau de samsari

în România, zice-se-i mai bine
murit-au doar o mie și ceva
dar dacă-n mia asta de destine
ai dragul meu clănțău pe cineva?

privesc cum se lățește bășcălia
toți imbecilii spun că nu e boală
Putin cu Trump, China cu România
au pus de-o conspirație universală

să facă ce, să-mi pună ștreangul mie
ție, cel vârstnic, că nu-i pentru toți
de-aceea-i zic gerontopandemie
boală pentru bunici, fără nepoți

se călăresc, dau pumni și-și dau copite
o dinastie nouă de golani
ce-și zic oameni politici, dar se bat
nu pentru viața mea, ci pentru bani

râd proștii-n țara mea ce stă să cadă
nu doar bătrânii au murit și mor
ci patria, cu fruntea-i de zăpadă
moare sub nepăsarea tuturor

adio, mori jertfită fără rost
mori de o moarte rea și clandestină
ca o bătrână fără adăpost
care se stinge-n șanț, fără lumină

P.S.

ferește-te, iubita mea din stâncă

prea vârstnică, în toate milenară

de zeci de ani un virus te mănâncă

dar nu te da înfrântă, rămâi țară

11 iunie 2020