Lucian Avramescu: Adio, bătrâna mea patrie, tu, ultimul mort în gerontopandemie

 

mi-e patria căzută pe o rână
eu, contingentul noii pandemii
rămas-am mut, vorbesc doar dând din mână,
dar am prioritatea de-a muri

prieteni am pe Gange, Nil și Sena
unii de vârsta mea, alții mai mari
și ei trăiesc blestemul sau migrena
adusă de destin sau de samsari

Distribuie prietenilor

în România, zice-se-i mai bine
murit-au doar o mie și ceva
dar dacă-n mia asta de destine
ai dragul meu clănțău pe cineva?

privesc cum se lățește bășcălia
toți imbecilii spun că nu e boală
Putin cu Trump, China cu România
au pus de-o conspirație universală

să facă ce, să-mi pună ștreangul mie
ție, cel vârstnic, că nu-i pentru toți
de-aceea-i zic gerontopandemie
boală pentru bunici, fără nepoți

se călăresc, dau pumni și-și dau copite
o dinastie nouă de golani
ce-și zic oameni politici, dar se bat
nu pentru viața mea, ci pentru bani

râd proștii-n țara mea ce stă să cadă
nu doar bătrânii au murit și mor
ci patria, cu fruntea-i de zăpadă
moare sub nepăsarea tuturor

adio, mori jertfită fără rost
mori de o moarte rea și clandestină
ca o bătrână fără adăpost
care se stinge-n șanț, fără lumină

P.S.

ferește-te, iubita mea din stâncă

prea vârstnică, în toate milenară

de zeci de ani un virus te mănâncă

dar nu te da înfrântă, rămâi țară

11 iunie 2020