
Lucian Avramescu: Adio-ți zic definitiv
Mă dori adânc, ca amintirea,
Mă dori ca-ntâiul meu păcat
De care orice leac aș lua
Rămân bolnav, nevindecat
Mă dori, cum doar la începuturi
Doare un ghimpe în picior
Și biet copil plâng fără-a ști
Cum sângerezi la vorba dor
Mă dori adânc, ca-n amintire
Mă dori ca-n rai, ca la-nceput
Adam și Eva, cuplul prim,
Păcătuind cu un sărut
Mă dori profund, confuz și amplu
Nu pentru că ne-am despărțit
Ci fiindcă, născătoare suplă,
Copilul nu ne-a mai găsit
E trist nu când iubirea moare
Ci când în urma ei răsare
Ca buruiană, ca lingoare
Blestemul ăsta de uitare
Mi-e dor de tine ca de mine
Mi-e dor de flori, de lunci, de pat
De-atelierul de pictură
În care goi ne-am desenat
Ce-a răsărit în urma noastră?
Prea multă ură în copii
Care nu știu că și părinții
Au dreptul unic de-a iubi
Adio, de mai ești în lume
Adio-ți zic definitiv
Iubita mea, încă te cer,
Amarnic, dureros, tardiv
Amarnic, dureros, tardiv
Amarnic, dureros, tardiv
14 martie 2019, Sângeru