Ce frumos se mişca trupul tău pe alei
Ochii tăi verzi-căprui se vedeau cu ai mei
Niţel mai albaştri şi niţel mai mişei
Pitind complicate dorinţe în ei

Azi frumosul tău trup stă un pic aplecat
Spre ceva neştiut, spre un zeu ne-ndurat
Ce nu-ngăduie jocul de priviri, vinovat,
Şi te ţine captivă în îngustul lui pat

Ce frumos, în metrou, trupul tău îmi lăsa
Un surâs de o clipă ce mi se cuvenea
O urmă în mine ce nu se ştergea
Azi te-ai dat exclusiv, benevol, altcuiva

Mă declar, recunosc, depăşit şi afon
Nu-s robot să m-aşez în ăst rând fără bon
M-ar zări, mai sensibil, chiar şi-un avion
Ne petrecem, străini, pe al lumii peron,
Eu sunt viu, tu eşti moartă, între noi nu e ton
Rămâi cu amantul din telefon

3 februarie 2019 (din ciclul “Jocuri pe asfalt”)