Lucian Avramescu: Biblia poetului Constantin Preda
Poștărița din Sângeru, vecină la două case, îmi aduce fără probleme la domiciliu corespondența și ce mai primesc eu din lume. De astă data m-a sunat să merg eu la poștă. Motivul? Coletul, expediat de poetul Constantin Preda, din Dolj, cuprinzând – așa cum mă anunțase autorul – o carte, ”e prea greu”. Femeia, cu sacoșele ei și târguieli de Crăciun nu se încumeta la o așa sforțare. Credeam că glumește. Primind coletul, am rămas uimit. Nu poate fi o carte! Dar despachetând, am dat chiar de o carte. Se cheamă ”Biblie cu litere de zăpadă”, o antologie care cuprinde mare parte din producția lirică a poetului și cântărește cât cinci biblii, dacă nu mai mult. Doar poetul Păunescu, cel care, dacă îmi aduc bine aminte, îl lansa pe tânărul de atunci Constantin Preda, a mai dăruit posterității un volum de dimensiuni apropiate. ”Biblia” lui Preda e o carte cu litere în cerneală tipografică și plumb, ca toate cărțile, și cu metafore de zăpadă, confirmând, dacă mai era nevoie, un talent viguros și o vocație. Prefațată minuțios de Paul Aretzu și cu adnotările sufletești ale autorului (inclusiv dedicația pentru soția sa Ana și fiii lor Constantin-Romulus și Daniel) cartea este o raritate pentru bibliofili și un strigăt uriaș al poetului, într-o lume în care poeții sunt înzăpeziți în uitare. Sunt, suntem! – pare a striga autorul. Poeții n-au murit. N-am cum traduce altfel gestul celui care ”prins de nămeți/ așteptând să-mi bată careva la poartă/ și satul pare un atelaj împins de îngeri/ în respirația de argint a zăpezii”… N-am cum decât ca pe o revoltă, ca a lui Esenin care, ajuns în America și stând uitat la o masă lungă și fastuoasă în care soața lui, Isadora Duncan, celebra dansatoare, primește toate onorurile, smulge fața de masă cu toate cristalurile și argintăria, dându-le jos și urlă în limba rusă, singura pe care o știa: ”Eu sunt Serghei Esenin!” Nu știu dacă bogătașii americani au luat cunoștință de existanța poetului sau doar s-au speriat, compătimind-o pe dansatoare că s-a măritat cu un rus nebun. Cert e că gestul a fost notat. Mai întâi pe o manșetă de ziar, apoi mai pe îndelete, când presa de peste Ocean s-a dumirit ce-i cu acel Esenin.
E nevoie de un gest radical azi pentru ca lumea să afle că poeții există. Constantin Preda nu face greva foamei pe o macara, cum a făcut unul acum câțiva ani, dar nici nu vrea să moară într-o mansardă ca delicata poetă Florența Albu, uitată de confrați și blagoslovită de anunțul standard al Uniunii noastre Scriitoricești. El e tânăr încă și matur totodată, gata să se bată de pe metereze cu o lume care n-are –așa i se pare ei – nevoie de poeți. Și-a pus creația într-o carte de aproape 1500 de pagini, adunând poemele care i-au părut demne de această uriașă antologie de autor și a aruncat cu ea în univers. Cartea, albă ca zăpada pe care o evocă, împletind-o în borangicuri și suavități, e ca o câmpie olteană de unde se trage poetul. Arată și decupată cu țărână cu tot din pământul iubirii. Citită, face bine sufletului. Aruncată de la etaj peste o lume mofluză și opacă, ar putea sparge capete și trezi.
Nu știu în câte exemplare a tras Editura Hoffman acest volum. Presupun că poetul poate și vinde cartea lui. Cât costă, nu scrie. Îi mulțumesc pentru dar și-i îndemn pe bibliofili, și nu doar, să-l caute pe Constantin Preda care are un cont personal pe Facebook și, dacă se încumetă, să-și îmbogățească boblioteca procurând această ”Biblie cu litere de zăpadă” care-și are rugăciunile ei pe dunele de nisip și tei ale Olteniei. La mulți ani, poete, și dă în scăfârlia lumii care ne uită cu câte un pietroi metaforic! Unii vor descoperi că în el ți-ai dizolvat sufletul și merită ținut în palme, ca pe o lumânare de sărbători!
Lucian Avramescu