Lucian Avramescu: Bună dimineața, de la Sângeru, unde veșnicia s-a născut mai lungă

Sunt la Sângeru. Soarele dimineţii e limpede şi aspru, pălmuind obrajii mei care primesc meritata dojană a plecării. Vedenia mea scoate din amorţeală câinii care mă salută cu o bucurie fără margini. Încerc să-mi fac glasul recunoscut, dar el nu mai există, iar Lupu și Odra n-au nevoie de parole. Își adulmecă stăpânul de departe, iar inima lor e iubitoare prin miros, auz, comunică prin pământul care anunță pași și rămân la convingerea că de la aceste vietăți, pe care le-am simțit alături de copil, învățăm iubirea fără condiții, singura care ne ține la distanță de certitudinea că într-o zi totul ia sfârșit.

Burebista, berbecul cu cele mai răsucite coarne din univers are o fiică și rămâne monumental în lâna lui țurcană. Căprițele cameruneze au fabricat cinci iezi, din care patru băieți. Încep să mă reacomodez cu bucuriile simple, inspir adânc ”aerul rezidual”, cel numit astfel de medicii de peste Ocean, cel care intră în tine când te naști și rămâne acolo o viață. Eu îi zic amprenta cosmică, fiindcă acest aer conține grupa ta de sânge, dealurile, reavănul pământului, Călugăreasca, pădurea mea cu cele mai neînchipuite fantome, dar și iubiri, Ciortea, spre Tătaru și Pietroasele unde a fost găsită Cloșca cu Puii de Aur, universul meu întreg. Mă sui cu ochii pe Jariște, unde lumina dimineții dezgolește microscopic tufele de măceș și arată stâna lui Milică.

Îmi sărut în somn, soața, care face azi o vârstă pe care am încercat-o și eu acum o mie de ani, o învelesc pe Luciana care doarme surâzând, fiindcă și-a recuperat părinții pierduți într-o lume prin care zburdă strigoii virușilor și nălucile urâte care o iau în stăpânire. E aici capătul lumii? Depinde din ce parte privești. Mie îmi pare că de aici începe.

Distribuie prietenilor

Primii pomi înfloriți ai grădinii sunt niște biserici mici care nu cer rugăciuni, ci doar var. Var care să coloreze în alb pereții chinoviei lor urcătoare. Îl au și știu că sfaturile mele din spital au fost împlinite.

Bună dimineața de la Sângeru, unde veșnicia, care s-a născut la sat, e mai lungă nițel decât în alte părți.