Lucian Avramescu: Buni zori, primăvară nemăritată

 

Buni zori, primăvară, mi se făcuse un dor nebun de tine
Ca de un tren care amorțise pe șine
Cu cineva pe care-l așteptam și nu credeam că mai vine

Pe unde ai umblat, ce-ai făcut
Că lipsa ta m-a durut
Și neputând striga, durerile dor mai abitir când ești mut

Ai venit, iar, din stânjenei întortocheată făptură
Să-mi potrivești țâțele iubitei, de anafură
Pe umeri, pe piept și pe gură

Primăvară frumoasă
De când te știu ai rămas pupăcioasă

Hai, prin grădinile tale alăturate
Să sărim sprinteni gardurile toate
Care au dat liliac mirositor din sârmele ghimpate

Uită-te, că nu e rușine
Cum sexul florilor se desface pentru albine
Și le umblă fluturi prin stomac pomilor, semn că li-i bine

Niciodată n-a fost un dezmăț mai mare
Deschide bordel orice floare
Și se pătrunde fără taxă de intrare

E vremea în care molâii bondari
Se fac armăsari

Ai venit, nu credeam că te mai prind vreodată
Iarna te închisese, revirginată
Cu zăpezi cum n-au mai fost vreodată

Ratând schiatul în zonele alpine
Scot pârleala patinând lângă albine
Pe albul floral al generoaselor tale destine

Frumoasă ești băbătie
Ca o jună de la țară ieșită la geam fără fustă și iie
Totul alungă neliniști și îmbie

Mai șontâc, cu coviltirul căruței dezvelit de prelată
Suie-te lângă mine, măi fată,
Primăvară nemăritată
Să te mai sărut pe fruntea dealurilor  înverzite încă o dată
17 mai 2021, Sângeru