Lucian Avramescu: Buzele tale sărută clapele pianului

Sărutul tău umed, catifelat, e încă aici
Păzindu-mă, apărându-mă
De parcă roiul altor săruturi m-ar lua cu asalt

În cireș, roiuri de albine
Apără florile de revenirea iernii
Zumzetul lor e constant ca un vers rimat
Gardienii se petrec între turnurile albe
Dar petalele vor cădea într-o zi

Tu, spre care revin ca omătul
Împrospătezi sărutul de ieri,
Genunchii s-au adunat sub bărbie
Ca două lebede gemene
Acoperind cu aripile lor sânii

Distribuie prietenilor

În cireș e încă primăvară
Roiurile de albine roiesc,
Se fac verbe
Pe buzele tale cu care săruți din ce în ce mai umed
Dar știu că e zăpada care se topește
Din omul de zăpadă care îs
Prea rece pentru a se încălzi brusc
Întâmpinând grijuliu primăvara

Roiul de albine
Alungă ceața cuibărită între muguri
Cu o simfonie
Care pare să nu aibă decât viori îndrăznețe
Nocturnele lui Chopin sunt mai rare
Doar buzele tale știu clapele pianului
Pe care le sărută catifelat, prelung,
Învățate să întâmpine în felul lor zorii
17 aprilie 2019, Sângeru