Dragelor, cât vă iubesc, cât v-am iubit
Ochii mei cu ochii voştri au clipit
De eram pustnic, în peşteră, la schit
Fără voi lângă mine, la Dumnezeu n-aş fi răzbit

Cât v-am iubit şi încă vă iubesc
Cu sufletul meu cel îngeresc
Apoi cu cele care mă alcătuiesc
Din iluzii, din stele, din lut omenesc

Cât de aproape şi de departe v-am mângâiat
Pe aripile voastre de alb pământ dezbrăcat
În care ţăranul a însămânţat
Grâu împărătesc să crească lanul bogat

Frumoaselor, ale mele şi ale oricui
Tragic s-ar nimeri să fiţi ale nimănui
Că şi stelele pe cer de sunt stele
Se-ntâmplă de rămân în nopţi singurele

Diseară am aflat că se aliniază-n mişcare
Pământul cu Venus, cu Marte şi-o altă planetă mai mare
Eu doamnelor mă aliniez vouă
Făcându-mă pe din zece şi pe din două
Boabe de sânge în boabe de rouă

Dragelor, cât vă iubesc, cât v-am iubit
Pe crucea iubirii până la final răstignit
17 ianuarie 2019, Sângeru