A fluturi miroase zăpada

Care tocmai căzu

Iar eu împotmolit în ninsoare

Încă miros a tu

Mă uit ca într-o oglindă

În fulgul de nea

Şi nu-mi mai recunosc ochii

După care retina fetelor plângea

Ce ochi frumoşi îmi pusese mama

Sub frunte cu mâna ei

Tata spunea că nu mi i-a pus singură

Ci îndrumată de zei

Ca un zeu era tata

Şi m-am gândit

Dacă nu cumva, dacă nu cumva

Răsfăţându-se a glumit

Ninge peste întâmplarea

De a te avea în gând

Dar ochii mei nu mai au culoarea

Ochilor tăi plângând

Ştiu că te gândeşti la mine

Şi eu la tine mă gândesc

La jumătatea dintre două zăpezi

Irişii noştri  se întâlnesc

Dar ochii mei verzi nu mai sunt chiar verzi

Ochii tăi negri s-au şters de iarba ochilor mei

Şi atunci cum se vor recunoaşte?

Ca nişte câini de rasă, adulmecând mirosul culorii din ei

25 inuarie 2019, Sângeru