Cuvintele mele se desfăceau în privelişti
Şoaptele, dacă erau, se opreau în sărut
Astăzi și-au pierdut forța detonantă
Cum să mai pună la punct adversarii un mut?

Ridicau în picioare un stadion vorbele mele
Palmele primite aplauze se numeau
Eram aplaudat de femeile îndrăgostite
Chiar dacă nu pe mine, neapărat, mă iubeau

E august, luna nașterii mele,
Lângă picioarele mamei pe mine, nenăscutul, mă aștept
Dar mama e oale și ulcele
Iar eu port glonțul neuitării ei în piept

De când mă știu august e proptit în toamnă
În toamnă, de o vreme, mă reazem și eu
Cu toate că îmi simt balamalele neruginite
Iar în mine nu s-a ofilit Dumnezeu

Mâine, fiica mea cea mică e invitată la TV
Veți spune și dumneavoastră, cere redactorul, câteva vorbe firește
Râd în mine a plâns, plâng în mine a râs
Sper ca ziua să nu se termine în coadă de pește

E august, vorbele mele se despleteau în ecouri
În silabe plantam anemone și trandafiri
Iar când imbecilitatea mă enerva
Vorbele mele rupeau fotoliile de sub ministeriale măriri

Sunt sănătos, scriam cândva, ca un catâr melancolic
Azi, ca un anahoret, port a tăcerii tichie
Unii mă îndeamnă să beau pelin de rugăciuni
Și-n ele ce să spun – dă-mă Doamne îndărăt mie?

10 august 2020, Sângeru