Capul tău cu zulufi s-a mutat în capul meu
Eu gândesc cu zulufii lui
Şi împletesc metafore cum ai
Împleti tu cozi lungi care îşi răsfaţă şerpii pe umeri

Eu gândesc cu cuvinte pe care tu le rosteşti înainte-mi
Eu îmi spun mie ceva
Iar tu rosteşti tare ce tocmai gândisem

E telepatie, zise îngerul devenit doctor,
Şi Dumnezeu a fost telepatic cu noi
Până când am început să-l răstălmăcim
Şi de atunci nu ne mai dă nici-un semn

Dar eu, întreb, mai pot fi vreodată de capul meu,
Cum pot trăi fără miracolul unei surprize?
Mai pot fi liber
Când capul ei stă ca o reţea de telefonie în gândurile mele,
Mai pot pieptăna din mine
Făptura surâzătoare
Care mă locuieşte?

Nu poţi, zise iubita mea, care pipăise deja gândul meu,
Îl luase în mâna capului ei
Şi-l juca pe degete ca pe un inel.

Aş vrea să te întreb, m-am adresat zulufilor,
Dacă …Dar ea mi-a răspuns înainte să termin
Ce aveam de întrebat. Nu, liber de mine
Nu mai mai poţi fi niciodată!

Da, am vrut s-o întreb dacă mai pot fi vreodată
Liber de ea!

Telepatie a zis doctorul ceresc,
E o boală a zulufilor care se ia
Dintr-un cap îndrăgostit în alt cap îndrăgostit
Ceea ce, până la un punct, nu e rău.

Te iubesc, am vrut să-i spun iubitei mele,
Luând-o, măcar o dată, prin surprindere,
Dar cuvintele mele fuseseră deja rostite de buzele ei:
Te iubesc!
13 februarie 2019, Sângeru