Lucian Avramescu: Elogiu călăului Covid

 

Sunt rănit în războaie
Din ele m-am întors șontâc, într-un picior de lemn
Acasă i s-a spus comorbiditate
Și-n poligonul de trageri pe frunte mi-au pus un semn

Sunt soldatul ultim,
Rănit la Odesa, la Turtucaia, la Verdun
În epoca de piatră s-a tras în mine cu săgeți
Apoi cu arme sofisticate și cu obuze de tun

Distribuie prietenilor

Am scăpat viu de la Sarmizegetusa
Am scăpat ca prin minune din toate
Dar n-am știut că salvările mele
Se adună scălâmb la capitolul comorbiditate

Sunt ținta supremă, condamnatul ales
Am și o vârstă, leat sunt cu Dumnezeu
Și asta se pune, prea mulți vârstnici pe planetă,
Iar unul dintre ei sunt chiar eu

Mor mulți zilnic, unii de boli,
Puțini sufocați de prostie
Dar brânciul ultim în groapă
Îl dă, cu numele ei de floare, o tandră și catifelată pandemie

Stai pitit în odaie bunicule?
Degeaba, într-o zi tot te va pupa un nepot
Și gata, ea vine iute la tine
Și-ți pune, ca pe o zambilă, lumânarea în bot

Corona nu e o boală, e un fel de tandru călău
Îi alege pe cei cu mâinile legate
Capetele puse deja pe butuc
De cineva trebuie retezate
4 septembrie 2020, Sângeru