Eram copiii nimeriţi orfani
O beznă mare ne înconjura
Se întâmpla un grav sfârşit de lume
Şi nimeni nu venea ca să ne ia

Plângeam cum plâng copiii fără mame
Absurd plângeam ca într-un jalnic cor
Sperând – de ce-am fi plâns altfel – amarnic
Să vină cineva în ajutor

Plângeam din nou, copii bătrâni, prea singuri
Crescuseră din noi crengi de copac şi bărbi
Pe crengile uscate aşteptau
Nerăbdători să-nghită hoituri, corbi

Plânsul anunţă naşterea, desigur
Nici bine n-am ieşit şi dăm în plâns
Iar moartea e şi ea un fel de bocet
De parcă n-am fi plâns îndeajuns

18 februarie 2019, Sângeru

Desen de DariaO