Războaiele pot începe în martie,
Cu spada, cu suliţa, cu praştia din mâna lui David.
Dar războaiele de cucerire ale iubirii când încep?

Cinstindu-l pe Marte, zeu al războiului,
Latinii vechi începeau anul la 1 martie.
Pot înţelege că strămoşii mei iubeau mai mult războiul
Decât firul de iarbă care, ieşind din pământ, mângâie talpa iubitei,
Sângele care, plecând prin nevăzute artere,
Umple pietroşii sâni ai femeii?

Istoricii mint. Latinii începeau în martie,
Găsind prielnic momentul,
Marile lor asalturi către inima femeii
Fiindcă femeia era şi este teritoriul rămas mereu necucerit
Singura ţară care nu s-a predat niciodată
Iar când a făcut-o a fost spre a încuraja
Cu dulcile ei bogăţii, râvna luptătorului obosit

Da, războaiele încep furtunos în martie,
De cucerire a iubirii,
Nici un pas înapoi,
În frunte vor fi mereu generalii metaforei
Aducătorii de ghirlande de cuvinte
Bătăuşii înzăuaţi în cântece înşelătoare
Hârşiţi în victorii şi înfrângeri
Mereu gata să capituleze pentru un sărut

Ariergardă nu va fi
Fiindcă nimeni nu culege gemetele de plăcere ale muribunzilor
Iar fiecare mort în iubire este un erou
De aici vorbele: mort de drag de tine
Sau mort după tine

Nu mă salva din această dulce moarte clinică
În care nu mai văd decât şoldul tău legănat
Şi nu mai aud decât respiraţia ta care rimează
Cu respiraţia mea
Şi nu-mi mai e altă foame şi altă sete decât cele de tine, femeie.

Eu nu cred că Marte era un zeu al războiului
Decât dacă bătăliile se desfăşurau
Pe patul victorios al iubirii
Pe câmpurile cu flori ale Daciei Felix
Unde cel mai crud soldat
Pierzându-şi armura
Devenea Ovidiu
28 februarie 2019, Sângeru