vin singur, cum n-am fost eu niciodată
pasul în noapte sună clandestin
iar eu mă-ntorc plecând de la serată
serata-n care am dansat puțin

m-am despărțit ușor de nebunie
m-am descotorosit cumva de-ai mei
copaci care se rup fără să știe
că nici ei care sunt nu mai sunt ei

bolnav sunt Doamne de o grea tristețe
în pieptul meu s-a despicat un gol
aș vrea să dau salcâmilor binețe
dar vocea mi-e un ruginit pistol

fii tu, fii tu, îmi murmură-n ureche
o tandră amintire din alt an
dar eu refuz să fac din nou pereche
cu ce a fost în mine diafan

calc singur, rătăcit-am iar poteca?
mi-s îngerii cu toții în declin
lăsând în spate plină discoteca
dar nebăut, paharul meu cu vin

plecat de-acasă mă întorc acasă
căzut din ceruri mă întorc în cer
bat, dar portarul Petru nu mă lasă
părându-i eu cumva inapt să pier

mi-a fost, adesea, pe pământ și bine
nu m-am gândit vreodată întristat
că şi copacului înalt din mine
rândul îi va veni pentru tăiat
13 iunie 2020, Sângeru