Lucian Avramescu: Fii ultima-mi ninsoare. Scrisoare ironică pentru iubita mea

 

Nu te-am iubit destul, nu plec în altă parte
Nu am umblat cu totul prin trupul-gând al tău
Mai am un pic de seară şi mai avem o noapte
Jur să nu plec, mă crede, parola veche-i, zău

Iubito, umblă sănii cu zurgălăi la poartă
Iarna ne dă bineţe, ulcica fierbe vin
Rămân adiacent credinţei tale-n soartă
Şi-ţi jur să mai rămân, chiar dacă mai puţin

Distribuie prietenilor

Să ne mai dăm în sănii, în schiurile vorbei,
Să lunecăm pe creasta acestui munte chel
Fii ultima-mi ninsoare, ingredient al ciorbei
În care-am pus din raiuri cerescul pătrunjel

Glumeşti, îmi spui, faci glume, poetul se desmiardă
Râzând un pic de mine, ceva mai mult de el
Dar ţine minte pane, curtat de mari contese.
Noi doi, chiar diferiţi, rămâne-vom la fel

Pleci, vei pleca desigur, te vei iubi cu alta
Nu ştiu nici cum o cheamă, nici n-are nume poate
Dar mai e timp să fim, dar mai e timp, desigur
Să mai rimăm în vise, să mai rimăm pe coate

Poete, mă vezi jună, dar voi muri odată
Tu, nu glumesc, sortit eşti să nu mori niciodată
23 ianuarie 2019 Sângeru